Faptele Apostolilor 9:1-22
Într-o zi, a aflat și Saul despre învierea Domnului Isus, dar nu a crezut, nu a fost interesat de subiect, ba mai mult, s-a născut o repulsie față de Isus, i-a devenit antipatic și în fanatismul lui, și-a propus să fie pionul principal la distrugerea acestei grupări de creștini nou-formate!
Da, Saul avea inteligență, era unul dintre cei mai buni, dar contează aceasta? Era influent, avea relații, se învârtea în cercuri mari, dar… mai puțin unde trebuia. Nu s-a lăsat înduplecat de mesajul învierii, pentru că avea altă agendă pe care trebuia să o îndeplinească. Era plin de râvnă, era pasionat de literatură, în special cea religioasă. Era cult. Făcea partea din elita societății. A fost educat de cei mai buni profesori ai vremii, dar Marele Învățător nu avea loc în gândirea lui, se considera mai important decât oricine.
A crezut că face mult bine, i s-a părut că dacă este sincer în manifestările lui, este suficient. Da, a fost sincer, dar pe o pistă greșită! Multă vreme a considerat că dacă se va lupta împotriva celor care cred în înviere, va reuși să extermine gruparea și vor scăpa de creștini, pentru totdeauna!
Călătorind spre o destinație care îi aducea multă satisfacție, dacă ajungea la final, luptând în numele binelui…, fiind mandatat de marele preot să distrugă tot ce înseamnă creștinism, dintr-o dată, pe drum, o lumină însoțită de o voce blândă îl confruntă direct. Se prăbușește și este curios Cine este cel care îl cheamă pe nume? Cine îl știe așa de bine? Da, era Isus, cel împotriva căruia se lupta! Isus îl cunoștea bine! A avut multă răbdare cu el. Atunci a fost momentul convertirii sale. Când a stat față-n față cu Isus, sub influența vocii blânde, înconjurat de o lumină puternică ce a îndepărtat întunericul din viața lui și reușit să zdrobească piatra din sufletul lui. Și-a dat seama că umblă pe un drum care duce spre nicăieri și drumul care duce spre viață este calea oferită de Isus. Da, s-a întâlnit cu Hristosul înviat! Această întâlnire îi schimbă radical viața!
Pleacă transformat, pentru că învierea îi schimbă gândirea, planurile, viața, destinul, veșnicia! De atunci, i se schimbă chiar și numele, devine Pavel. Devine un apostol care, din acel moment, mărturisește cine este Hristosul cel înviat! Nu mai contează informațiile pe care le-a acumulat, nu mai este fascinat de multitudinea diplomelor sale, nu îl mai intereseză nimic care este efemer…, el merge împreună cu Hristos, asta valorează pentru el, merge pe o cale pe care nu a cunscut-o, până nu L-a întânit pe Hristos.
Apostolul Pavel scrie mult, bine și eficient, totul se învârte în jurul lui Hristos! De acum aceasta contează pentru el. Scrie despre înviere, vorbește despre noi, care citim și credem în înviere că suntem cei mai câștigați de pe pământ, dacă ne-am pus încrederea în El, iar dacă nu, suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii.
Dacă este ceva frumos despre care merită să vorbim și să scriem, acela este Isus Hristos!
Imaginați-vă, ce s-ar întâmpla dacă liderii politici, religoși, militari etc. ar recunoaște că Isus Hristos este Regele regilor, este Domnul înviat dintre cei morți, că este singura soluție și nu rezerva omenirii…? Da, sunt convins că lucrurile ar arăta altfel! Exact cum a arătat și viața lui Pavel după întâlnirea memorabilă!
Pavel, care a fost mult mai inteligent și priceput decât mulți lideri de azi, a recunoscut că toate le consideră niște gunoaie…, dar adevăratul sens al vieții, adevărata comoară a gasit-o atunci când L-a întâlnit pe Hristosul cel înviat! El a spus-o, iar timpul a dovedit că este așa…, înseamnă că și eu trebuie să încerc același lucru!
Sorin Cigher,
24 aprilie 2020
Pastorul Bisericii Baptiste Sion din Sibiu
