LUNI
A doua zi de Paște
Domnul Isus Hristos a trecut prin multe chinuri fizice până să moară. A fost bătut, zdrobit, desfigurat; profetul Isaia vorbește despre El în felul următor: „Îți întorceai fața de la El…”, însă Isus Hristos rămâne Dumnezeu și în felul acesta! Așa urma să îl prindă Paștele pe El! După ce s-au grăbit să-L dea jos de pe cruce, L-au pus repede într-un mormânt, pentru că era târziu și tradiția trebuia respectată. L-au înfășurat și, așa cum era, L-au așezat în mormânt. Nu s-a mai gândit nimeni să Îi facă o pregătire specială de înmormântare, ca pentru muritorii de rând…
Dimineața învierii, ziua care a schimbat totul din temelii a venit! Nimeni nu se aștepta la asta, deși El i-a pregătit, doar că nu s-au gândit prea mult la acele preîntâmpinări. Lumea a rămas șocată la aflarea veștii învierii! Îngerii au fost la datorie, soldații au rămas de strajă, și-au făcut meseria, femeile au venit cu miresme, viața și-a continuat cursul. Isus a fost pus în mormânt vineri seara, iar ele și-au însemnat în minte locul înmormântării, așa că nu le-a fost greu să vină dimineața, cu noaptea-n cap, cu toate alifiile pregătite pentru cosmetizare, dar nu au mai apucat să-L ungă! Domnul nu are nevoie de cosmetizare! Domnul Isus este original, natural, cu cicatricile pe față și pe corp și așa își dorește să rămână și credincioșii Lui, și pe interior și pe exterior. Soldații s-au comportat exemplar, au căzut ca morți! Au fost traumatizați; această întâlnire cu Hristos nu a fost uitată prea repede. Au raportat cu fidelitate cele văzute la mormânt! Au fost sinceri cu stăpânii. Ce s-a întâmplat cu ei mai târziu? Mituirea a funcționat și în vremea aceea! Banii au reușit să le schimbe declarațiile. Ei au știut care este adevărul, însă au preferat să meargă pe mâna preoților și nu pe mâna Domnului. Erau mai câștigați dacă se lăsau în grija Celui înviat! Au încercat mai-marii vremii să cosmetizeze învierea, dar nu au reușit; femeile, ucenicii și toți martorii învierii au mărturisit contrariul, Hristos a înviat! Până astăzi, creștinii nu se dezic de învierea Lui!
Am sărbătorit și noi Paștele la fel, necosmetizat! Poate pentru prima dată în viața noastră am sărbătorit în felul acesta! Da, poate așa îi înțelegem pe evreii care au sărbătorit primul Paște în țară străină. Erau singuri în casă, doar cu familia, și erau obligați să rămână înăuntru pentru a fi protejați de amenințarea morții de dincolo de zidurile unse cu sânge. La primul Paște totul a fost natural, nu a încercat nimeni să se dea drept altcineva! Era o poruncă pe care trebuia să o respecte fiecare în dreptul lui, dacă dorea să rămână în viață, altfel lacrimile îi așteptau la poartă, la poarta morții. Primul Paște răspândea moartea. Îngerul morții era cu sabia în mână.
După înviere, ucenicii erau tot izolați, în casă, cu ușile închise de frică! Da, era o spaimă între ei, pentru aceasta se furișau cu toții să nu fie prinși! Se temeau! Au crezut că moartea e pe uliță, dar, de data aceasta, viața era pe străzi! Îngerul care a anunțat învierea nu a fost de speriat, ci a adus cea mai frumoasă veste, Domnul e viu! Deci, la primul paște din Noul Testament, necosmetizat, natural, original, așa cum au fost ei, speriați, au primit vestea Învierii Domnului Isus! De la învierea Domnului se propovăduiește mesajul speranței! Hristos este speranța noastră, salvarea noastră! El a biruit! Adevărul a câștigat! Biruința a fost proclamată, Dumnezeu învinge, doar să avem răbdare!
Noi am sărbătorit la fel în casele noastre. Fiecare cum a putut, cum a știut, fără cosmetizare! Nu a fost nimeni să ne laude mâncarea sau prăjiturile ori curățenia din case. Nu ne-am cumpărat pantofi noi sau haine frumoase pentru a avea ceva deosebit de sărbători; nu a fost nevoie de acestea. Am sărbătorit în ținuta de casă, în hainele pe care le purtăm zi de zi! Nu a fost o tragedie, se poate și așa! Acasă suntem originali! Uneori, când ieșim pe poartă, încercăm să ne dăm drept alții, să purtăm o mască, poate chiar și la biserică pozăm cine nu suntem…, mai ales la sărbători când se înghesuie lumea la biserică. Așadar, a fost nevoie de o sărbătoare naturală, originală, fără fițe și fără aroganța creștinilor moderni. Da, se poate sărbători și în condițiile acestea, este frumos și sănătos. Cine a fost în centrul acestei sărbători? Dacă a fost Isus Hristos, aceasta contează cel mai mult, pentru că sărbătoarea nu s-a terminat!
Cigher Sorin,
20 aprilie 2020
Pastorul Bisericii Baptiste Sion din Sibiu
Un comentariu
Am sărbătorit Paștele si Învierea Domnului Isus în calitate de “străini ai calatori’ pe acest pământ, așa cum erau si evreii într-o țară străină.