SÂMBĂTĂ
Săptămâna Mare
Matei 27:62-66
Este sâmbătă, cerul tace, pe pământ s-a făcut liniște, cei mai mulți sunt bucuroși că au scăpat de Isus, vâzându-L răstignit, mort și îngropat! Lumea religioasă își vede de ritualurile ei, oamenii se odihnesc pentru că este ziua de Sabat; peste tot zace o liniște de mormânt, mai puțin în inimile ucenicilor. Mormântul este păzit, pentru că s-au temut de cuvintele Celui pe care L-au omorât. S-au dus la Pilat să-i comunice pericolul iminent. S-au temut de furt sau de înviere? Niciodată nu știi ce se află în inimile oamenilor confuzi. Ucenicii s-au încuiat în casă, Iuda nu mai e, s-a spânzurat, lăsând în urmă amărăciune, tristețe, surprindere mare. Probabil că ucenicii au început să depene tot felul de amintiri, să-și facă tot felul de scenarii în mințile lor, dar nu mai aveau pe cine să întrebe, Isus era în mormânt!
Locul gol din inima mamei lui Isus este imens, dar și ucenicilor le lipsea Învățătorul. Nimeni nu găsește explicații pentru cele petrecute, stau toți în tăcere și așteaptă! Toată lumea parcă așteaptă să vadă ceva, numără zilele să observe ce se va întâmpla cu promisiunile Celui din mormântul rece și întunecat.
Pentru ei, toate evenimentele care s-au derualat așa de repede au fost neașteptate, s-au petrecut pe nesimțite, au fost luați prea din scurt, șocul a fost mare (precum a venit și virusul acesta între noi, pe neașteptate, dintr-o dată). Sâmbăta tăcerii a fost un timp al introspecției și al întrebărilor puse în tăcere.
Ce să faci în ziua de sâmbătă, când cel drag e în mormânt? Plângi în liniște! Aștepți în tăcere! Stai izolat în casă, nu știi ce se poate întâmpla! Frica este la ea acasă. Poate s-au gândit că dacă liderul lor a fost omorât, nu durează mult că le vine și lor rândul, așa că s-au baricadat în interior, tresărind la orice mișcare deosebită. Li s-a întâmplat același lucru și lor…, doar că la o distanță de câțiva ani, mai aveau de așteptat!
Liniștea era suspansul dinaintea zguduirii din temelii a mormântului, a cutremurului de pământ, a înfricoșării soldaților și a groazei care i-a cuprins pe toți cei care au pus umărul și L-au omorât pe Isus. Da, a fost o liniște mare, însă nu s-au bucurat foarte mult de această tăcere! Dacă totul este tăcut și liniștit azi, nu înseamnă că așa va fi și mâine, însă Dumnezeu vorbește și prin tăcere! Contextul de azi, în care ne aflăm cu toții, este un astfel de moment al tăcerii! Mesajul de sâmbătă este unul care arată improvizațiile umane în ceea ce privește paza pe care omul încearcă să o pună, străjerii care trebuie să-L apere pe Hristosul mort. Niște oameni fricoși încearcă să păzească un mort! Efortul clasei religioase și al celei politice din acea vreme de a scoate armata să-L păzească pe Fiul lui Dumnezeu este inutil! Un cutremur îi va pune la pământ, și acest cutremur tot din cer venea…
Sâmbăta reprezintă așteptarea înfrigurată a preoților, ca nu cumva miracolul promis de Dumnezeu să se înfăptuiască! Da, această așteptare în liniște este cea mai mare binecuvântare pe care o putem primi! În tăcere vine răspunsul! În liniște vine prezența lui Dumnezeu! În liniștea nopții se schimbă istoria! În tăcere, privim și așteptăm răsăritul dimineții învierii!
Cigher Sorin,
18 aprilie 2020
Pastorul Bisericii Baptiste Sion din Sibiu
