Cina cea de taină se încheiase. Isus împreună cu ucenicii Săi se îndreptau acum spre Grădina Ghețimani. Urmau clipele de agonie în rugăciunea de Mare Preot, urma trădarea și sărutul lui Iuda, după care judecata de la Ana la Caiafa. Însă după trei ani de ucenicie, Isus mai avea încă câteva îndemnuri pentru ucenici.
După ce îi îndemnase în timpul Cinei, la slujire, dragoste reciprocă și la o inimă plină de pace, acum, trecând posibil pe lângă o vie, Isus se oprește lângă o viță, și face o interesantă și profundă analogie, în care-i cuprinde și pe ucenici. Pe Tatăl îl vede în rol de Vier, El personal se asociază cu Vița, iar pe ucenici îi aseamănă cu mlădițele.
Scopul acestei analogii a fost de a le arăta ucenicilor, adevărata lor natură. Ei au fost rânduiți să aducă roadă, pentru Gloria lui Dumnezeu! (Ioan 15:16) Așadar, rolul Vierului este de a curăța via. Rolul Viței de a da viață mlădițelor, iar cel al mlădițelor este de a aduce rod. Cu cât rodul este mai bogat cu atât este mai mare bucuria Vierului! Prin urmare ucenicii trebuiau să înțeleagă că menirea lor era de a aduce mult rod, pentru gloria lui Dumnezeu.
Tentația noastră de sărbători este de a privi doar la sărbătoare în sine. Însă să nu uitam că acest îndemn de a aduce rod a fost spus în contextul acelei zile pe care noi o sărbătorim, Joia Mare. Poate, ar trebui ca seara cinei, să fie și o seară de reflecție când credincioșii ar trebui să se gândească, la felul cum a fost Dumnezeu glorificat prin viața lor, de la cina anului trecut până la cina anului curent.
Observați, sunt două condiții pentru a aduce rod. Una ce ține de responsabilitatea Vierului. Și alta de responsabilitatea noastră. În cazul Vierului, El ne curăță, lucrează la procesul nostru de sfințenie. Metodele de curățire a lui Dumnezeu pot fi diferite, de la o cercetare prin Cuvântul Său, care ne poate mustra și îndemna în a renunța la păcatele și obiceiurile noastre, până la diverse metode de disciplină și încercare a credinței noastre. Însă prin toate, Dumnezeu, urmărește nu altceva decât de cât ca Biserica Lui să aducă mai mult rod, rod de calitate, pentru Gloria Sa. Apoi o a doua condiție care ține deja de noi, ca ucenici, este îndemnul Domnului Isus de a rămâne în El. De cel puțin 11 ori, Isus folosește verbul ”a rămâne”. „Rămâneți în Mine…” (Ioan 15:4)
Așadar, iată un gând la care trebuie să reflectăm. Înțelegem noi că împrejurările în care trăim ar putea fi foarfeca lui Dumnezeu tăind în via Sa? De altă parte, ne spune Scriptura, toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său. (Romani 8:28) Înțelegem noi planul lui Dumnezeu când El stă cu foarfeca în mână? Îndemnul apostolilor de a te bucura în necazuri are sens când îl privim din această perspectivă, a unui vier ce-și curăță via. Ar trebui să privim la disciplinele lui Dumnezeu și a încercărilor îngăduite de El, având în vedere scopul lor. Dumnezeu vrea să ne vadă roditori, rod bun și mult, spre Gloria Lui. Și putem ajunge să fim după planul și voia lui Dumnezeu așa cum îi îndeamnă Isus pe ucenici, rămânând în El (Ioan 15:4), rămânând în Pacea, pe care ne-a dat-o (Ioan 14:26), în Cuvântul Lui (Ioan 15:7), în dragostea (Ioan 15:9) și în bucuria Sa (Ioan 15:11) .
Reflectând asupra vieții noastre de credincioși să ne întrebăm dacă, Îl glorifică ea pe Dumnezeu, chiar dacă foarfeca Lui a ajuns să înlăture ceva de prisos de pe o mlădiță roditoare? Am rămas noi în Cristos, în pacea Lui în vremuri tulburi, în dragostea Lui, iubind ca El și în bucuria deplină pe care ne-a dat-o? Reflectă viața noastră roade? Sau cel puțin, ca o primăvară devreme, ne este viața înmugurită și promite un an plin de roade spre Gloria Lui?
Fie ca Tatăl, ca un Vier bun, să se bucure de Vița, a cărui mlădițe aduc mult rod și prin care Numele Lui este glorificat!
