MIERCURI
Săptămâna Mare,
Matei 26:14-16
Ziua aceasta este una cu totul specială, pentru că se negociază viața lui Isus, cea mai căutată persoană din lume, cea mai vânată în acea vreme. Pentru cei care ofereau nu însemna foarte mult, dar pentru vânzător reprezenta o îmbogățire rapidă, bani negri pentru zile scurte. Unul căruia i s-a oferit credit, chemat să fie parte din echipa Domnului, un ucenic al lui Isus devine cel mai mare trădător, își vinde stăpânul. Lăcomia l-a făcut să-și sacrifice veșnicia, pentru câțiva arginți.
Iuda nu a fost bănuit de colegii de echipă, pentru că se purta bine, exemplar. Era casierul care deținea controlul financiar…, dar a început să fie hoț, până a ajuns comerciant, de oameni! Știind care este frământarea conducerii cetății, s-a lăsat ademenit, condus de gustul banului și a devenit piesa principală în prinderea lui Isus. Omul acesta s-a dus de bună voie, a fost o decizie unilaterală, nu l-a obligat nimeni să facă acest lucru. A avut acces la preoții cei mai de seamă, ușile i s-au deschis la oamenii care erau în funcții de conducere. Să nu fii constrâns, să nu ți se pună viața în pericol, să nu îți fie amenințată familia etc și să faci pași spre vânzare, acest lucru înseamnă o decădere imensă, o josnicie crasă. Bucuria cumpărătorilor a fost mare văzându-l pe vânzător cu inima deschisă și cu ochii strălucind după argint (proverbul spune: cine iubește argintul nu se satură niciodată de el…). Iuda, cu mâinile tremurânde, a ținut săculețul, emoționat fiind ca nu cumva preoții să se răzgândească și să piardă nesperata afacere.
Întrebarea lui Iuda este intersantă: Ce vreți să-mi dați, și-L voi da în mâinile voastre? Este așa de jignitor! Se credea proprietar pe Fiul lui Dumnezeu! A avut impresia că el poate da și poate lua…, însă nu putea decât să trădeze, să spună care și unde este Isus, să fie o călăuză spre pierzare, să-i îndrume spre locul de rugăciune, să le dea un reper. Nu știu cum a fost ultima noapte din viața lui Iuda, e posibil să fi avut remușcări, fiindcă s-a căit, dar în mod cert nu s-a bucurat de bani, nu i-a lăsat moștenire familiei, nici măcar la înmormantarea lui nu au fost folosiți… După ce și-a dat seama că și-a ratat veșnicia, a decis să-și pună capăt vieții…
În noaptea prinderii, Iuda, cu zâmbetul pe buze, îi dă o sărutare lui Isus. Sărutarea îl va trimite pe Isus la cruce, iar pe el, în locul pierzării! Miercuri este ziua neagră a trădării Domnului. Nu străinii, nu dușmanii, nu politicienii, nu oamenii religioși, nu oamenii bogați sau săraci, ci chiar ucenicul care a fost martor la toate minunile Domnului, el L-a trădat pe Isus! Amândoi mor, unul după câteva zile învie, iar celălalt nu. Unul este în raiul veșnic, iar celălalt în pierzarea veșnică!
Dragilor, lecția tristă din ziua de miercuri ne-o putem însuși fiecare dintre noi. Trădători suntem și noi. L-am trădat pe Isus, ne-am trădat semenii, frații, apropiații. Ne-am vândut pe bani puțin sau mulți, pe funcții înalte sau umile, pe anumite beneficii de care ne-am bucurat pe moment… Dacă nu am plecat din lumea aceasta, încă avem har pentru pocăință! Domnul poate ierta și trădătorii, dacă se pocăiesc! Soluția este una singură, pocăința sinceră! Iuda nu s-a pocăit niciodată de faptele lui! Dacă te știi vinovat, până nu se închide ușa oportunităților, a harului, fugi la cruce și plânge-ți păcatul, precum a făcut-o și Petru!
Hristos poate ierta și trădătorii!
Cigher Sorin,
15 aprilie 2020
Pastorul Bisericii Baptiste Sion din Sibiu
