„Vă dau o poruncă nouă; Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.” Ioan 13:34
Unul din proverbele rusești, spune: „сердцу не прикажешь”, tradus: „nu-i poți porunci inimii”. Opusul acestui proverb, este porunca Mântuitorului, de la Cina cea de Taină: „Vă dau o poruncă nouă; Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.” (Ioan 13:34) Este de prisos să spunem cât de distorsionat a devenit conceptul dragostei, în zilele noastre. Dar se pare că, asemenea Covidului, mulți credincioși au fost afectați de conceptul lumesc și și-au pierdut orice gust și miros al adevăratei iubiri, poruncite de Domnul. Învățătura Sfintelor Scripturi cu privire la acest subiect, este una cât se poate de clară – Biserica este chemată să iubească. Nici un credincios, nici un membru al Bisericii lui Cristos, nu poate lua ca ceva opțional, această poruncă.
Problema însă este că, adeseori, asemenea apostolului Petru, după astfel de îndemnuri și porunci, ne preocupă alte lucruri; imediat, după ce Domnul le poruncește, să se iubească unul pe altul, gândurile lui Petru au rămas în urmă…
„Copilașilor, le spune Isus, mai sunt puțin cu voi. Mă veți căuta, și cum am spus iudeilor că, unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot așa vă spun și vouă acum.” (Ioan 13:33) Iată dar, unde a rămas, apostolul Petru. Porunca dragostei se pare că a trecut pe lângă el. Îl preocupa altceva. Isus a spus că va pleca. Posibil că gânduri de tot felul roiau acum în mintea lui; Unde se duce? Ne lasă singuri după atâția ani? Ce va fi cu aceștia, sau cu acela? Vă amintiți preocuparea lui Petru vizavi de Ioan? Până și după înviere, aceste gânduri nu l-au părăsit. Dar, cum se face cu făgăduința instituirii Împărăției lui Israel? Și posibil multe alte întrebări îl vizitau, iar porunca de a se iubi unul pe altul, a rămas undeva suspendată. De aceea el întreabă „Doamne, unde te duci?” (Ioan 13:36) Observați că, sare peste poruncă (Ioan 13:34), și se întoarce la ceea ce-l preocupa mai mult (Ioan 13:33).
Însă preocuparea pe care o avea Petru la acel moment, îl depășea. Plecarea Domnului, era inevitabilă! De aceea, gândurile și preocupările lui Petru erau la lucruri inevitabile. Iar acțiunile, la care face el referință, cum că își va da viața, la acel moment, erau de prisos și sterile.
Adeseori, preocupările noastre întruchipează preocupările apostolului din seara cinei. În loc să fim interesați de lucrurile cotidiene, pe care le putem face la moment, gândurile noastre sunt îndreptate spre ceea ce ne depășește.
În vremuri de criză, a te preocupa de altceva, și nu de esențial, e tragedie. E tragedie când vezi astăzi credincioși preocupându-se de întrebări inutile a eshatologiei (toate își au vremea lor), sau distribuind pe rețele de socializare diverse ipoteze și conspirații vizavi de această pandemie, în loc să-i preocupe grija pentru frați și să ardă în flacăra poruncii iubirii pentru ei. În camera cinei, a răsunat cea mai profundă și cea mai esențială poruncă dată vreodată de cineva! Poate cerul a amuțit când a fost rostită de buzele Mântuitorului! Și totuși, cine la acel moment a luat aminte? Cu toții erau preocupați de întrebări și gânduri ce-i depășea la acel moment.
Astăzi, în vremuri de criză, în casele fiecărui credincios, ecoul poruncii Domnului Isus, răsună cu aceeași putere! Întrebare: Cu ce ne este preocupată mintea? Sunt gândurile noastre îndreptate spre esențial sau spre lucruri ce ne depășesc? Să nu uităm că promisiunile lui Petru, au fost sterile iar acțiunile de mai târziu, destul de rușinoase. De ce? Fiindcă îl preocupau alte lucruri.
Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții. (Ioan 13:34-35) Această poruncă conta atunci! E adevărat, a venit și acel timp când Petru și-a împlinit făgăduința, urmându-L pe Domnul prin moartea de martir. Însă în seara cinei, era un alt timp, cel al unei trăiri printr-o dragoste reciprocă. Nu este timpul să ne preocupe altceva în aceste vremuri, decât datoria de a ne iubi unii pe alții.
