O mare parte dintre creștini au sărbătorit ieri, atipic, acasă, fără mulțime, Intrarea Domnului Isus în Ierusalim. Da, o sărbătoare cu multe semnificații, unică în felul ei, la noi prin forme, la Hristos prin conținut. Cred că subiectul a fost întors pe toate părțile și multe explicații, învățături și exemple care pot fi aplicate în viețile noastre au fost date. Această sărbătoare plină de entuziasm a însemnat ieșirea pe străzi, cu mic cu mare, cu tot ce au apucat în mâini, cu ramuri, cu haine, cu urale, cu bucurie. Evreii au înțeles că au nevoie de cineva care să-i salveze, dar în regim de urgență. Mântuiește-ne acum…! Răzbătea din comportamentul lor și erau gata să-l încoroneze pe conducătorul politic, pentru că s-au săturat să mai aștepte.
Ei au crezut ceva, dar așteptările le-au fost înșelate. Au crezut că Acela care călărea pe măgăruș se duce la încoronare și lumea va fi schimbată din temelii, că vor scăpa de hoardele dușmane de astăzi, iar lumea va fi altfel, doar că nu au înțeles că această încoronare este de fapt de altă natură. Coroana Lui era una specială, confecționată din spini, făcută de soldați. Da, urma să schimbe lumea din temelii, dar nu lumea politică, ci pe cea spirituală. Mesajul lor, rostit de pe buze, era un mare adevăr. Însă aceleași buze, peste câteva zile, aveau să rostească altceva. Aceiași oameni entuziasmați pentru câteva zile au fost dezamăgiți profund că Regele promis este condamnat la moarte pentru fapte inexistente. Regele nu le-a răspuns așteptărilor. Ei au înțeles că au probleme cu imperiul roman, dar de fapt aveau de-a face cu imperiul întunericului. Ei s-au simțit îngrădiți, limitați, dar era vorba de o altă îngrădire, era lumea întunericului în care zăceau cu toții.
Domnul Isus Hristos s-a dus cu demnitate, cu hotărâre, cu dragoste, cu renuțare la Sine, până la capăt. Această zi a fost decisivă. Dacă Hristos nu era Dumnezeu, putea să trădeze așteptările, putea renunța la moarte, putea fugi, putea înșela, așa cum au făcut-o mulți lideri falși înaintea Lui, dar Domnul Isus Hristos a fost Dumnezeul adevărat și niciodată nu a făcut lucrurile pe jumătate. El le-a făcut bine! El nu s-a lăsat impresionat de glasul mulțimii, nu s-a intimidat de amenințările care urmau să i se aducă…, ci a privit cu curaj înainte! Ziua aceasta este mare pentru că pe poarta principală pășește Mântuitorul spre cruce! Este o sărbătoare pentru că s-a dus să rezolve problema care măcina și macină încă întreaga lume, problema păcatului. Regele este încoronat, iar azi sărbătorim această încoronare a Lui, de dragul nostru, în locul nostru. Da, sărbătorim că s-a dus spre cruce pentru noi. Este sărbătoarea Lui, El trebuie să fie în centrul sărbătorilor noastre! Dacă nu era El, nici noi nu ne puteam bucura de cel mai frumos cadou, salvarea, nu de sub opresiunile politice, economice, sociale…, ci de sub imperiul unei lumi întunecate! Așadar, sărbătorim intrarea Lui în Ierusalim! Pe când sărbătorești intrarea Lui în inima ta?
Sorin Cigher,
13 aprilie 2020
Pastorul Bisericii Baptiste Sion din Sibiu
