de Sergio M. Fortes
Într-o ediție precedentă a Manei de Luni am scris despre dificultățile pe care le întâmpinăm atunci când părăsim „zona de confort” și despre modul în care învingem ceea ce am denumit „zona de frică”. Acum putem intra într-o adevărată oază a oamenilor din câmpul muncii, oază pe care o putem numi „zona de învățare”! Această zonă de învățare ne oferă multe provocări dar și oportunități mărețe de a descoperi noi abilități. Multe dintre aceste abilități nu le-am fi putut descoperi în zona de confort.
Zona de Învățare este caracterizată de angajarea într-un proces prin care noi abilități, aptitudini, cunoștințe, comportamente și/sau valori pot fi dobândite sau revizuite prin studiu, experiență, antrenament, reflecție și observație. Acest lucru se pliază pe caracteristicile individuale și pe stilul de învățare al fiecărei persoane. Metodologia cea mai bună include instrumente adecvate, în concordanță cu obiectivele dorite.
De obicei prin procesul de învățare o persoană este ajutată să dobândească cunoștințe pentru a deveni mult mai fericită și mai împlinită. Prin aflarea unor oportunități noi și descoperirea unor lumi noi, cel care învață dezvoltă un obicei nou – practicarea continuă a învățării. Există mai multe abordări ale învățării, dar nici una nu este mai eficientă decât procesul de învățare unu la unu.
În mediul corporatist acest lucru este de obicei cunoscut ca și mentorat. Mentorul și cel care este mentorat, deseori numit protejat sau învățăcel, pornesc într-o călătorie reciprocă de învățare și împărtășesc experiențe printr-o relație specială în care amândoi învață. Eu personal regret faptul că doar după ce am împlinit vârsta de 30 de ani am avut privilegiul de a experimenta ce înseamnă să ai un mentor. Dacă aș fi beneficiat de mentorat mult mai devreme în cariera mea aș fi fost un profesionist mai bun. De asemenea aș fi putut evita multe dintre greșelile și deciziile rele pe care le-am făcut.
Din acel moment am descoperit că succesul învățării implică un devotament puternic atât din partea învățătorului (mentorului) cât și din partea elevului. Învățătorul ar trebui să predea cu umilința unui student, oferind ceea ce are mai bun pentru acesta. În schimb, cel care învață ar trebui să afișeze ardoarea cuiva care primește o comoară inestimabilă.
O învățătură ca aceasta datează de mii de ani, și chiar reprezintă o parte fundamentală a Bibliei. Într-un mediu creștin, mentoratul este cunoscut mai bine sub denumirea de „ucenicie”. Acest proces unic de învățare implică cel puțin două personaje: unul care devine ucenic al lui Isus în timp ce învață, și al doilea care învață să fie un ucenic al lui Isus din Nazaret în timp ce predă.
Acest concept a fost atât de important încât a dominat ultimele cuvinte ale lui Isus Cristos, atunci când El se pregătea să părăsească lucrarea de pe pământ. El a spus: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile….învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Matei 28:18- 20). Cunoscută sub denumirea de „Marea trimitere”, ea reprezintă ceea ce astăzi noi numim „afacerea principală”, adevărata misiune a unei organizații. Isus Cristos a definit adevărata misiune a fiecăruia ucenic: aceea de a face ucenici. El a stabilit scopul acțiunii lor – toate neamurile, și a clarificat procesul prin care acest lucru trebuie realizat – învățați-i.
În mod evident, predarea și învățarea nu se limitează doar la scopuri spirituale. Orice organizație care investește în învățare și în activități de training, ajutând la dezvoltarea personalului la capacitate maximă, va culege recompense permanente. În același mod, persoana care se investeșe pe sine în „zona de învățare”, va găsi ferestre spre oportunități inimaginabile. Învățarea este o sarcină ce trebuie împărtășită. Înțelepciunea păstrată doar pentru noi reprezintă egoism. Apostolul Pavel i-a scris ucenicului său, Timotei, astfel „și ce-ai auzit de la mine în fața multor martori încredințează la oameni de încredere, care să fie în stare să învețe pe alții” (2 Timotei 2:2).
Înarmați cu expertiza timpului petrecut de noi în zona învățării putem merge mai departe în ultimul stadiu al călătoriei noastre de dezvoltare profesională: „zona de creștere”. Vom discuta despre aceast subiect într-o ediție viitoare a Manei de Luni.
Sursa: CBMC INTERNATIONAL
