Azi e prima zi, cu o zi înainte de Duminica Floriilor, când începe oficial Săptămâna Mare, pentru că nu trebuie să pierdem din vedere unde începe cu adevărat istoria Paștilor. Mulțimile, măgărușul și frunzele de palmier ascund de prea multe ori povestea Mariei și a sacrificiului pe care ea l-a făcut. Deci, începem sâmbătă, pentru a fi pregătiți de Duminica Floriilor.

Azi, plecăm dintr-un loc mult mai umil decât din mijlocul mulțimii triumfale. Este un loc unde ne simțim confortabil, în jurul unei mese, alături de prieteni.

Ioan 12

1. Cu şase zile înainte de Paşti, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi.
2. Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El.
3. Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului.
4. Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis:
5. „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?”
6. Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.
7. Dar Isus a zis: „Las-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.
8. Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.”

Îți amintești de acești prieteni ai lui Isus? Dacă nu, iată o introducere scurtă. Surorile lui Lazăr erau supărate că Isus le venise târziu în ajutor, după ce a primit vestea că Lazăr era bolnav, ceea ce a dus la moartea lui. Îl vedem pe Isus plângând. Ioan 11:35 ne spune că „Isus plângea”, apoi făcând o minune—El l-a înviat pe Lazăr din morți!

Acești prieteni știau ce înseamnă moartea, dar și învierea. Surorile lui Lazăr doar ce îl văzuseră pe fratele lor ieșind din mormânt, viu. (Ioan 11:44). Ele văzuseră imposibilul devenind posibil.

La această cină, o vedem pe Maria făcând ceva neobișnuit. În versetul 3 citim: „Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei”.

Acest „mir de nard curat” nu semăna cu sticla ta de parfum sau cu apa de colonie. Toate studiile sau comentariile biblice pe care le-am citit precizează că avea valoarea unui salariu pe un întreg an.

Gândește-te cât înseamnă salariul tău pe un an. Acum, gândește-te cum te-ai simți să Îi scrii lui Isus un cec cu toată valoarea aceasta.

Eu nici nu-mi pot închipui. Fac un efort să Îi dau lui Dumnezeu partea mea de zeciuială, 30 de minute din timpul meu dimineața, numai Lui, sau să merg duminica la închinare cu familia mea de la biserică. Dar să ofer salariul meu pe un întreg an! Nu. Nu pot face asta.

Dar, aici începe istoria Paștilor, cu o femeie, o prietenă a lui Isus, care a dăruit ceva de valoare „mirul de nard pur” și s-a umilit în fața Lui spălându-I picioarele cu lacrimi și ștergându-I-le cu părul ei. Maria a înțeles, Hristos merită totul, ce avem noi mai bun.

Atunci, de ce Îi oferim atât de des resturile noastre?

Încheie-ți ziua azi pe genunchi, dacă poți.
Deschide-ți mâinile către Isus și mărturisește-I ce ai ținut doar pentru tine.
Cere credința de a fi mai generos și mai vulnerabil.
Imploră-L să-ți de curajul de a dărui peste nivelul tău de siguranță.

Sursa: YouVersion