Sărman Pământ, ce jalnic ai ajuns,
Dintre planete ești cea mai de plâns!
De mii de ani în spate ne-ai purtat,
Când oboseai, tu te-ai mai scuturat
Dar niciodată nu te-ai odihnit,
Și ai ajuns de tot să fii trudit…
În timp ce noi mereu te-am exploatat,
Te-am scormonit și te-am modificat…
Iar atmosfera rău ți-o poluăm,
Când în ocean gunoaie aruncăm!…
…
Frumos ai fost dar ai ajuns urât
Căci Diavolul aici a coborât;
Și cu minciuni ușor ne-a înșelat,
Și singuri noi ne-am pus robi sub păcat;
Unii pe alții ne-am vândut ca sclavi
Și am ajuns ca toți să fim bolnavi!
Iar mintea multora s-a pervertit
Și oameni fără frâu au devenit…
Ei, lumea în Sodoma-au transformat,
Iar tot ce era sacru-au profanat;
Au întinat suflete de copii
Și-au scos tot felul de pornografii;
Au inventat mulțimi de dumnezei
Și, fără teamă-au devenit atei.
E stricăciune chiar printre creștini,
Sunt formaliști și de mândrie plini!…
…
Sărman Pământ, ne porți pe toți tăcut
Și nu oftezi chiar dacă te-a durut,
Și niciodată tu nu stai din drum!…
Te-am transformat în cimitir acum
Iar viața noastr-a devenit calvar
Căci am ajuns la margine de har…
Iar soarta singuri ne-am pecetluit
Când pe Isus Hristos L-am răstignit!
Chiar de n-am fost la răstignirea Lui,
Nici unul astăzi fără vină nu-i!
Și pentru tot destinul tău cel crunt
Tu nu ești vinovat… sărman pământ!
SB
March 28th, 2020
Sacramento CA
