Viorel Candrianu, 62 ani. Era la începutul anilor 1980. Credincioși evanghelici (protestanți) erau puțini, iar cei care slujeau erau oameni simpli. Simpli nu datorită lipsei de înzestrare de la Dumnezeu ci din pricina faptului că oamenilor din această categorie li se bloca accesul la studii superioare.
În vremea aceea se vorbea printre Evanghelici despre un tânăr zelos, talentat, dar mai ales dăruit Evangheliei. El făcând parte din Biserica Baptistă, eu din Biserica Penticostală. El puțin mai în vârstă, experimentat și foarte influent. La rându-i m-a invitat să predic în Biserica Baptistă din Botoșani, apoi la Ipotești, Suceava și relația s-a dezvoltat.
Am devenit prieteni de familie, am călătorit împreună, am slujit, am studiat, ne-am rugat împreună, a predicat la nunta mea și a soției Lili, ne-am sfătuit, s-a rugat la slujba de binecuvântare a copiilor noștri și la nunta feciorului nostru, am petrecut concedii împreună. L-am cunoscut dedicat Evangheliei, curajos, neobosit și așa a rămas până în ultima clipă.
Cred cu tărie că a primit cununa alergătorului neînfricat, neobosit. Era iubit de Biserica Baptistă și în egală măsură de celelalte biserici evanghelice, de bătrâni, dar și de tineri, de bogați ca și de săraci. Anii au trecut, a scris ceva pe cea de a doua carte a mea, până am constatat că subiectele tinereții s-au îndepărtat de noi, locul fiindu-le ocupat de subiectele despre eternitate și trăirea tot mai autentică pentru Dumnezeu.
În urmă cu o săptămână, a fost invitat la o înmormântare în Dumbrăveni, Suceava, unde a participat un public limitat, iar duminică 22.04.2020, a predicat prin telefon pentru RVE. Dacă la înmormântarea lui ar fi participat doar câte unul de la toate înmormântările unde a slujit, astăzi ar fi fost mii de oameni. Însă, din această viață în veșnicie se merge singur, simplu, sărac, iar cei care au trăit frumos, sunt urmați de faptele lor.
„Am auzit un glas din cer, zicând: „Scrie: fericiți sunt cei morți, cei care, de acum încolo, mor în Domnul! Da, zice Duhul, pentru că ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.” Apocalipsa 14:13
Prieten de încredere: discret, gata de sacrificiu, dispus să asculte, dar pregătit să ofere sfaturi competente dacă i se cereau. Multora le-a fost aproape, ori le-a stat la dispoziție cu un cuvânt bun când a fost nevoie. Așa a fost. Acum tăcere.
Petru Huțuțui
Pastorul Bisericii „Limanuri Bune” din Botoșani
