„Mai marele temniței nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mână, pentru că Domnul era cu el. Și Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea”. (Genesa 39:23).
S-a trezit peste noapte trimis în „carantină prelungită”. Fără voia lui, surprins de deciziile stăpânilor, Iosif a acceptat, fără să protesteze, fără să își ceară drepturile, fără să primească multe explicații, a acceptat și gata pentru că oricum nu avea de ales, unde-i lege, nu-i tocmeală. Numai el a știut ce s-a aflat în sufletul lui în acele momente când s-a trezit izolat, fără drept la apărare. Nu l-a vizitat tatăl, nici mama, fiindcă nu mai era, frații, nici atât, prietenii, deloc. Paharnicul, care îi promisese marea cu sarea, a dispărut. Nu avea dreptul la scrisori lunare, nici la pachet periodic și nici la vorbitor, nu putea să meargă, pentru că nimeni nu mai dorea să vorbească cu el. Era respins de toți, într-o situație de mare frământare și cu multe necunoscute. Când totul se termină însă începe un alt capitol al vieții, cu Stăpânul său. Când nu mai vede nicio ieșire, se încrede în Creatorul său. Când lacrimile deznădejdii îi curg pe obraz, îi sunt șterse de adevăratul Prieten, care îi este alături. Ce îmi place cel mai mult la povestea lui Iosif este că pe orice punea mâna, se transforma în binecuvântare, pentru că Dumnezeu era cu el peste tot. Noaptea, când se punea la somn, se bucura de compania Prietenului său ceresc. Dimineața, când se trezea, îi zâmbea, printre gratii Dumnezeu. Deci Iosif a fost exemplul de om credincios în împrejurări nedrepte. Alții i-au dirijat viața, până într-o zi. Cineva sus îl iubea, ceea ce nu au înțeles cei mai mulți, însă El avea vremea Lui. El se bucura, în ciuda faptului că era închis, izolat, în carantină prelungită de mai mulți ani, pentru că Dumnezeu era cu el și asta îi era suficient.
Ce contează, în final? Să știm să facem din orice motiv de bucurie, de încurajare, de speranță, de ajutorarea altora. Să nu disperăm, să ne împrietenim cu Stăpânul. Cine știe ce planuri ascunse are Dumnezeu cu tine? Iosif a fost omul pe care Dumnezeu îl pregătea în cuptor. Îl călea pentru a deveni cel mai influent om de pe pământ, la data respectivă. A ieșit un aur curat din cuptorul aprins. În tăcerea ta, în liniște, în ascultare, în singurătate, în izolare, vreau să te bucuri de prezența Lui. Nu-ți face gânduri negre și nu te îngrijora de ceea ce are să se întâmple. Te asigură Scriptura că tot ce este înainte, este mai bun decât ce a fost în urmă! Înainte este cerul, în fața noastră există promisiunile unui Dumnezeu mare! El niciodată nu i-a lăsat pe ai Lui! Dacă îi aparții Lui, fii sigur că nu te lasă! Chiar dacă pentru câteva momente te simți singur…, decepționat…, tu nu ești singur! Dacă nu Îi aparții încă, te rog din suflet rezolvă problema aceasta prin credința în Fiul lui Dumnezeu. Pentru aceasta a venit la noi, să nu fim singuri, să ne înfieze și vom fi cei mai fericiți și împliniți aici, și dincolo! Gândește-te câți au trecut pe aici înaintea ta și au ales să fie fericiți, chiar dacă uneori au fost izolați…!
Sorin Cigher,
22 martie 2020
Pastorul Bisericii Sion din Sibiu
