„Ce a fost va mai fi, si ce s-a facut se va mai face; nu este nimic nou sub soare”. (Eclesiastul 1:9)
Deși nu-i nimic nou pe acest pământ, mărturisesc că pentru mine, ce s-a întâmplat ieri este nou. Cele mai multe străzi au fost pustii. Oameni, tot mai rar prin centrele orașelor. Nu a fost înghesuială mare nici la biserici, unde s-a ținut în aer liber. Au fost puțini și au păstrat distanța, conform recomandărilor transmise. Foarte multe biserici și-au întrerupt activitatea pentru a preveni răspândirea virusului. Unii care au participat au avut un cuvânt de dojană pentru cei care nu au deschis bisericile și care au preferat să stea acasă. Ceva nou pentru mine! Bineînțeles că fiecare a stat cu familia ori s-au adunat mai mulți într-o casă, însă nimeni nu ne poate opri în a avea părtășie frățească. Ne-am rugat, am cântat, am citit împreună, lucru frumos și de dorit. Virusul ne-a adunat din alergăturile zilnice. Ne-a adus înapoi acasă, în sânul familiei, acolo unde ne este locul, cel mai important de pe pământ. În familie te întorci, din familie pleci ca să poți reveni, în familie primești cele mai frumoase împliniri și binecuvântări, în familie găsești și cele mai mari lovituri. Totul se petrece la nivelul familial.
Credem că nucleul de bază rămâne familia. Am experimentat din nou, azi, că apropiată îți rămâne, în final, doar familia. Familia este cu tine atunci când îți sărbătorești ziua de naștere, când te duci la spital, când te bucuri, când plângi, când ai mult sau ai puțin. Familia este și la bine și la rău lângă tine! Chiar dacă nu ne-am îmbrăcat frumos pentru biserică, am rămas în hainele de casă, familia ne-a acceptat și așa. Am putut să ne rugăm, am putut să cântăm, am putut citi și fără costum, fără cravată, fără retușuri exterioare. În hainele cu care obișnuiți să vă petreceți cel mai mult timp, ați avut parte și de serviciul de închinare. A fost rău? Nu! Cred că Domnul privește inima, atitudinea, relația, implicarea, părtășia pe care trebuie să le dezvoltăm tot mai mult.
Chiar dacă a fost un alt tip de închinare, ne-am închinat. Chiar dacă nu am folosit instrumente, am cântat. Chiar dacă am citit din Biblie fără să fi avut amvonul, am citit și Domnul ne-a vorbit. Se pare că trăim momente noi, însă Hristos rămâne același, ieri, azi și în veci! Puneți-L la încercare și din odăița voastră! Profitați de aceste binecuvântate clipe trăite în părtășie cu cei dragi, iar Domnul să readucă ziua părtășiei cu întreaga comunitate și în clădirea bisericii.
Sorin Cigher – Sibiu
16 martie 2020
