de Sergio M. Fortes
Cu ceva timp în urmă am scris despre beneficiile – și limitările- pe care le au viața și munca în „zona de confort”, în domenii pe care le găsim comode și familiare. În acele locuri noi găsim siguranță, dar zăbovind acolo se prea poate să ne inhibăm dezvoltarea personală și profesională. De ce rămânem acolo? Eu cred că din cauza pe care o putem denumi „Zona de Frică”.
Atunci când luăm decizia importantă de a abandona zona de confort, intrăm pe un teren nefamiliar, netestat, caracterizat de absența încrederii de sine. Înfricoșați de provocări pe care anterior nu le-am înfruntat, ne putem simți copleșiți și influențați de opiniile celorlalți. Ne găsim mai de grabă refugiul în scuze decât să ne aveturăm curajoși în necunoscut.
Frica nu este, neapărat, rea. Ea ne pune într-o stare de alertă, adrenalina galopând în interiorul nostru pentru a ne pregăti să facem față amenințărilor care ne înconjoară. De asemenea, frica ne poate paraliza sau ne poate dezactiva; noi nu mai putem acționa, nu putem face nici măcar pași pentru a crește și avansa profesional. De-a lungul anilor am observat că aceasta este strategia inamicului sufletelor noastre – Satan – așa cum ne avertizează Scriptura. Nouă ni se spune că el „dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită” (1 Petru 5:8). Frica ne imobilizează și ne poate transforma într-o pradă ușoară.
Există multe tipuri de frică: Frica de a greși, Frica de a nu lua decizia corectă, Frica de părerea celorlalți, Frica de necunoscut. Acest lucru îmi aduce aminte de poporul Israel după ce a fost eliberat de sclavia egipteană. În ciuda adversității pe care ei au lăsat-o în urmă, Egiptul reprezenta încă „zona de confort” pentru ei – era cunoscutul și familiarul. Necunoscutul și disconfortul s-au transformat în ceva înfiorător. Ei au început să se gândească: „Nu era chiar așa de rău acolo”. Au vrut chiar să renunțe și să se întoarcă la „ceapa și usturoiul” din Egipt. În mod uimitor, ei au ajuns să concluzioneze că dacă ar muri în Egipt ar fi mai bine decât dacă ar supraviețui în deșert.
Anxietatea a fost numită „una dintre relele secolului”, ea afectează toate vârstele, de la copii la bătrâni. Nouă ne este frică în avans de lucruri care încă nu s-au întâmplat și care s-ar putea să nu aibă loc. Cum ar trebui să ne raportăm la frică? Biblia ne oferă îndrumări prețioase:
O poruncă divină. Adresându-se israeliților, Dumnezeu i-a învățat astfel: „Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: ‘Întăreşte-te şi îmbărbătează-te’? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.” (Iosua 1:9). Indiferent dacă părăsim zona de confort sau ne confruntăm cu o provocare mare, înfruntarea fricii este o directivă divină. Am putea să o privim ca fiind cea de-a 11-a poruncă: „Nu trebuie să te temi…” (Psalmul 91:5).
Duhul unui învingător. Apostolul Pavel a fost mentorul tânărului său protejat, Timotei, care se afla înconjurat de obstacole impuse de liderii evrei, care nu doreau să părăsescă propriul lor confort. Pavel l-a provocat să persevereze și să câștige: „Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă”. (2 Timotei 1:7).
Încredere în ciuda incertitudinii. Deseori frica este inevitabilă. Circumstanțele, problemele și obstacolele ne atacă credința. Totuși, ilustrând din experiența personală, psalmistul David a scris, „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine… Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic. Ce pot să-mi facă nişte oameni?” (Psalmul 56: 3-4)
Nicio frică, nici măcar frică de moarte. Viața ne poate pune în situații care par lipsite de speranță mai ales atunci când ni se pare că sfârșitul ne-a fost pecetluit. Dar Cuvântul lui Dumnezeu vine la noi cu o putere de neînvins: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.” (Psalmul 23:4)
Vă aflați cumva în afara zonei de confort sau într-o zona de frică? Putem să ne lepădăm de frică pentru că Dumnezeul Atotputernic este cu noi. Merită să înfuntăm și să învingem această Zonă de frică, pentru că așa cum voi scrie într-o ediție viitoare a Manei de Luni, după Zona de Frică urmează Zona învățării!
Sergio Fortes este mentor și consultant în logistică și strategii comerciale. Ca membru al CBMC din orașul Sao Paolo, el a coordonat peste 20 de ani traducerea în portugheză a Manei de Luni. El este dedicat Marii Trimiteri a Domnului Isus Cristos – aceea de a face ucenici.
Autor: Sergio Fortes
Sursa:
