Erau în drum spre o nuntă – nunta ei. Era înconjurată de cele mai bune prietene ale ei, discutau și mintea Marthei era probabil la detaliile de ultima clipă, la ceremonie, la emoția de a-i vedea din nou pe toți. Ea și logodnicul ei urmau să se căsătorească de Revelion, la doar câteva zile distanță, lângă casa familiei ei din satul Adamawa.
Aveau de făcut o călătorie de șapte ore de la Maiduguri pe drumurile nigeriene prăfuite. O călătorie care, pentru Martha și domnișoarele ei de onoare, a ajuns la un final brusc și îngrozitor.
Parcurseseră doar câteva sute de km când au văzut niște bărbați – luptători, înarmați de Statul Islamic. Fiecare creștin din zonă fusese avertizat cu privire la Boko Haram. Luați-vă măsuri de precauție suplimentare, li s-a spus. Lucrurile se înrăutățiseră. Așa că atunci când Marthei i s-a ordonat să tragă pe dreapta și să coboare din mașină, știa ce va urma. Îngrozită, a simțit cum mâinile i-au fost trase la spate. Satisfăcuți de faptul că femeile prinse erau creștine, bărbații și-au scos macetele. Pe rând, țipetele lor au plutit prin aerul deșertului gol, fetele fiind decapitate. Un întreg alai de nuntă inocent a fost lăsat într-o baltă de sânge pe marginea drumului.
Părintele Francisc Arinse o știa pe Martha încă din primele sale zile la biserica Sf. Augustin din Maiduguri. Martha era una dintre primii săi enoriași, dar acum el avea oribila responsabilitate de a spune întregii lumi că tânăra mireasă și cei mai apropiați prieteni ai ei nu vor merge niciodată spre altar. Erau moarte, ultimele victime ale unui conflict violent despre care nimeni din Occident nu vorbește.
În cele două luni scurse de la moartea Marthei, alte sute de nigerieni au fost uciși. Împușcați la închinarea duminicală sau arși de vii cu sutele, situația devine tot mai gravă. În Nigeria are loc un război cu încetinitorul, avertizează Bernard-Henri Lévy, „la o scară masivă și oribil în brutalitate”. „Iar lumea abia observă”.
Întâmplările sunt sumbre și îngrozitoare, în timp ce sătenii vorbesc despre macetele nimicitoare care le cad peste brațe, degete, capete și pâncete însărcinate. Au fost incendiați, vânduți în sclavia sexuală, împușcați, femeile violate și apoi din nou violate. Doar pentru că sunt creștini. Oamenii fac orice pentru a scăpa de acolo. Este atât de grav, încât de fiecare dată când o barcă se scufundă în Mediterană, de obicei este plină de nigerieni, pentru că sunt disperați să scape de acolo.
Boko Haram a ucis mai mulți creștini în Nigeria decât a ucis ISIS în Irak și Siria la un loc. Nu mulți oameni știu asta, dar așa este. Se comite un genocid. Exact, Genocid. Apoi sunt militanții Fulani, care comit crime împotriva umanității. Împreună, cele două organizații teroriste creează cel mai periculos terorism din lume. Și ajungem la punctul în care situația s-ar putea rezolva complet. Este nevoie de un plan.
O parte a acestui plan a fost discutată recent când conducerea Comitetului Internațional pentru Nigeria s-a întâlnit cu Secretarul de Stat american Mike Pompeo. Așa cum i-a fost transmis, unul dintre cele mai critice lucruri pe care Statele Unite le-ar putea face este numirea unui trimis prezidențial special în Nigeria. Guvernul nigerian trebuie făcut responsabil pentru protejarea propriilor cetățeni.
Miza este una extrem de mare. Situația din Nigeria poate fi un alt Darfur, poate chiar o altă Rwanda. Mii și mii de oameni vor muri. Terorismul din această zonă își va întemeia o bază aici, iar impactul asupra lumii va fi insuportabil.
Este timpul să acționăm, iar guvernul american trebuie să intervină. Campania, numită Măcelărirea Tăcută a Nigeriei speră să îndrepte atenția lumii spre suferința și vărsarea de sânge din această țară. Este absolut inacceptabil ca cei creștini să fie uciși din cauza credinței lor în Isus Hristos.
În ultimii trei ani, nimeni nu a fost mai decis decât administrația Trump că Statele Unite să ia atitudine pentru libertatea religioasă din întreaga lume. De fapt, dacă nu ar fi fost acest președinte și vicepreședinte, am fi putut asista la sfârșitul creștinismului în Orientul Mijlociu. Această administrație a schimbat întreaga dinamică. Avem o administrație bună, cu oameni buni. Și acum este momentul să avem persoana și politica potrivită pentru a veni în ajutorul Nigeriei. Bieții creștini strigă după ajutor, iar noi trebuie să acționăm.
Tony Perkins
Family Research Coucil
Sursa: Tribuna Românească
