Cu toții suntem conștienți de mentalitatea de consumator pe care mulţi dintre noi o avem când vine vorba de biserica pe care o frecventăm. Cel mai adesea, în special atunci când ne mutăm într-o nouă locaţie şi nu cunoaştem bisericile din zonă, începem o adevărată sesiune de „cumpărături” în căutarea unei biserici, iar decizia o luăm evaluând, de multe ori, lucruri superficiale, cum ar fi stilul de muzică de la închinare, elocvența predicatorului sau poate chiar calitatea cafelei care se servește gratuit participanților la slujba de închinare!
În ultimii, odată cu creșterea veniturilor a crescut și consumerismul societății din care facem parte, iar prezența bisericii a scăzut ca urmare a influenței din ce în ce mai seculariste în societate și multe biserici au considerat că trebuie să se adapteze sau vor deveni irelevante. Din păcate, această adaptare nu se limitează doar la aroma de cafea sau stilul muzicii de închinare. Într-o epocă în care oamenii se ofensează cu uşurinţă, mesajul evangheliei a fost adaptat cerințelor unei culturi bazate pe acceptare şi toleranţă.
Mai întâi, avem harul fără de plată despre care ne vorbeşte Pavel – „Căci toți au păcătuit și sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu și toți sunt socotiţi neprihăniţi fără plată prin harul Său prin răscumpărarea care este în Hristos Isus”. (Romani 3:23-24) Ne place o afacere bună, iar ideea harului lui Dumnezeu fără nici o plată din partea noastră este o afacere destul de bună.
Dar ne place să avem şi opțiuni nu-i așa? „Costul uceniciei” a lui Bonhoeffer este o carte creștină clasică, prin care sintagma „harul costisitor” a ajuns să fie destul de bine cunoscută, probabil şi datorită costului foarte ridicat pe care Bonhoeffer însuşi a trebuit să-l plătească pentru marturia sa. În această perspectivă însă, harul nu este cadoul gratuit pe care suntem tentaţi să credem că îi face apostolul Pavel reclamă, ci, dimpotrivă, un efort costisitor.
Pentru biserica consumeristă modernă, expresia lui Bonhoeffer cu privire la harul care costă este lipsită de atractivitate, atunci când harul gratuit din Romani 3 este la ofertă. Din păcate multe biserici și de la noi şi din Occident alimentează mentalitatea de consumator prin promovarea harului ca un cadou gratuit pe care oricine îl poate primi, aproape cam ca atunci când te întâlneşti cu cineva care îţi dă un voucher cu care ai acces gratuit la o sală de fitness.
Problema cu acest mod de a înţelege creştinismul este că harul lui Dumnezeu este privit cu ochelarii modernităţii. Orice bun interpret al Scripturii știe că, pentru a înțelege ce implicații are Biblia, trebuie luat în considerare mai întâi contextul inițial. Cu toate că astăzi înțelegem un cadou ca fiind ceva gratuit, făcut dintr-un altruism pur, adică fără a aștepta sau cere ceva în schimb, nu acesta era şi felul în care lucrurile erau înțelese în primul secol.
John Barclay în incredibila sa lucrare „Pavel şi darul”, descrie cum societatea greacă din primul secol practica oferirea de cadouri. Deși un cadou putea fi rezultatul unei profunde generozități din partea celui care îl oferă, destinatarul era întotdeauna conștient de faptul că, dacă a acceptat darul, era „ crucial să ofere un ramburs pe măsură”. Pavel trebuie să fi fost foarte conștient de implicațiile obiceiului de a dărui cadouri în societatea din timpul sau.
Cu toate acestea, factorul de șoc al darului lui Dumnezeu este acela că, spre deosebire de societatea greacă, unde darurile ar fi fost date doar dacă cel care le oferă era sigur că pentru darul lui va primi ceva la schimb, Dumnezeu ne dă fără să primească ceva pe măsură, pentru că nici unul dintre noi n-am putea da un cadou de aceeaşi valoare. Darul harului vine prin viața, moartea și învierea lui Isus Hristos, singurul Fiu al lui Dumnezeu. Ce am putea oferi noi care s-ar putea măcar apropia de valoarea unui asemenea dar? Pavel vorbește despre darul gratuit atunci când se referă la Cel care dăruiește, care nu acordă nici o atenție prealabilă capacității noastre de a răspunde.
Aceasta nu înseamnă însă că suntem scutiți de reciprocitate. Deși Dumnezeu dă fără să calculeze dacă putem sau nu să răspundem în egală măsură, dacă acceptăm darul, intrăm într-o relație cu Dumnezeu unde trebuie să dăm şi noi ceva la schimb. Aici intervine „harul costisitor” al lui Bonhoeffer. Domnul Isus vorbește despre costurile uceniciei din Luca 14, îndrumându-și discipolii să-și poarte propriile cruci (v.27) și să socotească costul (v.28). Singurul răspuns care se poate apropia de ceea ce ne-a dat Dumnezeu prin Fiul Său este să oferim propriile noastre vieți în schimb. Acesta este costul darului harului.
Când privim înapoi la măreţul har, nu avem cum să-l vedem pe Pavel că ar pretinde că harul este gratuit, astfel încât să putem avea totul pe degeaba. Însă nici nu-l putem vedea pe Bonhoeffer spunând că putem primi harul numai prin eforturile pe care le facem. Nu, amândoi clarifică incongruența harului lui Dumnezeu și răspunsul care este așteptat de la noi dacă acceptăm acest dar.
Astăzi, ca şi creștini într-o lume post-modernă, riscăm să pierdem această nuanță din textul scris de Pavel, care ar fi fost fundamentală pentru logica argumentului său. Bonhoeffer, subliniază şi el această chemare totală nu doar pentru a accepta, ci pentru a asculta apelul la ucenicie pe care îl presupune harul și care este adesea neglijat în societatea noastră de consum, în care se ia de bun faptul că un dar nu presupune nimic în schimb. Costul acestui har simplu este mare sau, altfel, el încetează să mai fie har.
Sursa: Christian Today
