de Robert J. Tamasy
Când auziți expresia „dragostea de la birou” la ce vă gândiți? Poate la o relație romantică între doi colegi? Unele locuri de muncă interzic o asemenea „fraternizare”, iar altele doar o descurajează sau insistă ca acele relații să fie păstrate discrete. Dar ce părere aveți despre acel gen de dragoste la birou care nu poate și nici nu ar trebui să fie descurajată și care nu are motiv să fie păstrată discretă?
Mă refer la acea dragoste pe care o găsim deseori descrisă în Biblie.de exemplu, de mai multe ori, Isus le-a spus ucenicilor Săi „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 22:39). Aceasta a fost precedată de ceea ce El a numit „cea mai mare poruncă” – „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” (Matei 22:37).
Cuvintele astea sună bine și se potrivesc cu contextele noastre religioase și spirituale. Dar, când vine vorba despre mediul profesional, cel al afacerilor unde există o competiție acerbă? Vorba unui cântec: „Ce are de a face dragostea cu asta?”. Dar, de fapt, când ne uităm mai atent, vedem că dragostea poate – și trebuie – să aibă mult de a face cu modul cum ne comportăm și cum ne relaționăm în piața muncii.
Privind la ceea ce a spus Isus despre a-L iubi pe Dumnezeu și a ne iubi aproapele ca pe noi înșine, nu este vorba aici despre sentimentele pufoase, calde și pline de emoții pe care le avem atunci când suntem în preajma celor dragi. Ci este vorba despre reverența și onoarea pe care ar trebui să i le dăm lui Dumnezeu prin tot ceea ce facem, în timp ce arătăm interes și grijă pentru ceilalți – inclusiv colegi, angajați, șefi, clienți și furnizori.
Gândiți-vă la poate cea mai măreață afirmație despre dragoste din Scriptură: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16). Cu siguranță aceasta nu a fost o dragoste de genul îmbrățișări și sărutări. Ci a fost expresia dragostei divine – și a jertfei divine – pe care mintea umană nu o poate înțelege pe deplin. Totuși, în fiecare zi din viața noastră putem beneficia de această dragoste.
În niciun caz, din punct de vedere omenește, noi nu putem imita o asemenea dragoste incomensurabilă, dar, în același timp, ca urmași ai Domnului Isus, suntem chemați să arătăm dragostea sinceră și jertfitoare acelora de lângă noi, chiar dacă este vorba de cei de la locul de muncă, de acasă, sau din comunitățile din care facem parte. Isus a spus: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.” (Ioan 15:13).
Aceste lucruri se aplică diferit la fiecare, în funcție de circumstanțele în care ne aflăm, dar iată câteva exemple:
Îi iubim pe alții prin faptul că îi punem pe ei pe primul loc.
Deseori, în mediul de afaceri, mantra care se repetă este: „Ai grijă de numărul 1 – ai grijă de tine”. Acesta nu este îndemnul pe care îl găsim în Scriptură: „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:3,4)
Căutăm să dăm, în loc să primim.
Tendința naturală este să căutăm ce putem lua pentru noi din fiecare situație, dar porunca biblică este să căutăm cât de mult putem să dăm: „…să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: «Este mai ferice să dai decât să primeşti.»” (Faptele apostolilor 20.35)
Sursa: CBMC INTERNATIONAL
Ajustat în română de BCER–UBCE
