Recent, într-o zi de luni, am stat în fața a 600 de deținuți bărbați aflaţi în închisoarea din Izalco, El Salvador. Bărbații erau îmbrăcați în tricouri albe și pantaloni albi strânşi cu cordon, iar mulți dintre ei erau plini de tatuaje pe față și gât. Toți bărbații erau membri ai unor bande violente la momentul când au fost încarcerați. Aproximativ 20% dintre ei erau afiliați cu MS-13 , o bandă extrem de violentă, cunoscută pentru atacuri oribile asupra femeilor, copiilor și polițiștilor.
Totuși nu am simțit nicio teamă în timp ce mă uitam în ochii lor și le împărtășeam un mesaj din Evanghelia după Luca, capitolul 15, despre fiul risipitor. Majoritatea bărbaților aveau o Biblie, iar când am anunțat textul meu, au dat cu înfrigurare paginile, în timp ce căutau textul. Îi puteam auzi strigând „Amen” şi „Gloria a Dios”, de fiecare dată când accentuam o idee importantă. Au aplaudat zgomots și s-au înveselit, atunci când le-am reamintit că tatăl, un evreu kosher din narațiunea bilică, și-a întâmpinat fiul acasă cu brațele deschise, chiar dacă băiatul mirosea a cocină de porci.
Aproape fiecare prizonier din acest grup apreciabil a devenit creștin după ce a ajuns la închisoarea din Izalco. Există două biserici care funcționează acum în interiorul unității, păstorite de bărbați care au fost cândva criminali brutali. Toți bărbații se adună acum pentru a studia Biblia în fiecare zi, se roagă, ţin post și se ajută unul pe altul să crească spiritual.
La slujba de închinare pe care am avut-o, șase dintre ei foloseau bidoane de vopsea din plastic pe post de tobe, în timp ce un alt deținut cu un zâmbet larg dirija corul, format dintr-un grup de prizonieri. Aceşti bărbații au cântat mai tare și cu mai multă pasiune decât am văzut vreodată în oricare biserică din afara închisorii.
Le-am spus deținuților: „JesuCristo vive dentro de esta prisión!” („Isus Hristos trăiește în această închisoare!”), iar oamenii au aprobat cu voce tare.
„Autorităţile noastre încurajează această mișcare”, spune Oscar David Benavides, directorul închisorii. El spune că în anul 2016 i s-a permis să încurajeze evanghelizarea în rândul deținuților. Atunci când prizonierii au început să se convertească, el i-a mutat intenționat pe unii din ei în alte clădiri ale închisorii unde nu existau deținuți credincioşi.
Credința nu a fost impusă nimănui cu forţa, însă din ce în ce mai mulți dintre prizonieri au început să-l primească pe Hristos într-un fel de reacție în lanț a harului. Nou convertiții s-au schimbat dramatic. Nu mai erau furioși și deprimați. Au devenit cooperanți și prietenoși. Încruntările lor s-au transformat în zâmbete.
În prezent, liderii politici din El Salvador au o dovadă puternică că există o influenţă pozitivă pe care creștinismul o poate avea asupra infractorilor violenți.
De când a început trezirea, în închisoarea din Izalco nu s-au mai produs nici un fel de incidente violente. Deținuții se tratează acum cu respect reciproc, chiar dacă în trecut făceau parte din bande rivale. „Transformarea lor este un miracol evident”, spune Benavides.
Acest lucru mi-a devenit şi mie evident în momentul în care, după ce am terminat mesajul, m-am amestecat în mulțime și am strâns mâinile deţinuţilor care m-au ascultat. Cei mai mulți au vrut să mă îmbrățișeze. Toți aveau feţe zâmbitoare şi dornici să-mi spună: „Dios le bendiga” („Dumnezeu să vă binecuvânteze”) când treceam prin dreptul lor.
„Unii dintre acești bărbați au participat la masacre sau alte forme de violență ale bandelor,” mi-a spus Benavides. „Dar astăzi ei sunt schimbați prin harul lui Dumnezeu”.
Am simțit că asist la o adevărată minune atunci când mă uitam în ochii acestor bărbați, unii dintre ei fiind foşti criminali feroce, vinovaţi de acte barbare, precum decapitări, în urmă cu doar câțiva ani. Temuta bandă MS-13 a fost chiar responsabilă cu incendierea unor autobuze din transportul public, pline cu călători în interiorul lor. Membrii unora din aceste bande au călătorit în Statele Unite, unde au răspândit teroare şi violenţă.
Le-am spus bărbaților din Izalco că am fost onorat să fiu alături de ei. „Sunt mulţi americani care se tem de voi”, le-am spus. „Dar mi-aș dori ca toţi să poată vedea ceea ce văd eu astăzi.”
Au aclamat cu toţii, pe ritm de bătăi în bidoane de plastic.
În Statele Unite şi pretutindeni în lumea occidentală, liderii politici sunt foarte grijulii în a nu amesteca politica și religia. Rugăciunea este interzisă în școli. Biblia este desconsiderată în luarea deciziilor privind politicile publice.
Și totuși închisorile din America sunt atât de periculoase încât parcă sunt iadul pe pământ. Un raport publicat anul trecut de The New Republic arată că 428 de deținuți au murit în închisorile din Florida în 2017, sute de alţi deţinuţi au murit în închisorile din Oregon și Washington, începând din 2008, iar rata violențelor între prizonieri s-a dublat în Alabama în ultimii cinci ani.
Nu o să precupeţesc nici un efort până când oficialii penitenciarelor americane nu vor încerca metoda neobișnuită de reformare a deţinuţilor practicată în El Salvador. În această minusculă națiune din America Centrală – singura țară din lume numită după Isus Hristos (El Salvador înseamnă „Mântuitorul”) – s-a întâmplat un adevărat miracol. Ar fi o nebunie să îl ignorăm.
Autor: J. Lee Grady
