de Robert J. Tamasy
Să presupunem că încercați să identificați trăsăturile pe care le considerați a fi importante pentru un angajat, angajator, un client sau furnizor. Care ar fi acestea? Ar părea că este simplu să punem pe listă calități cum ar fi talent, abilități, eficiență, alături de altele. Dar, ce spuneți despre… sfințenie?
Sfințenie? Când auzim cuvântul acesta, ne imaginăm oameni religioși și ritualuri, poate chiar ne imaginăm cum cineva închis într-o mănăstire, undeva în izolare, ține niște ritualuri care nu au nicio legătură cu viața și munca de zi cu zi. Dar, adevărul este că sfințenia nu este despre așa ceva.
Da, un dicționar definește cuvântul ca fiind „calitatea sau starea de a fi sfânt”. Sinonimele sugerate includ semnificații ca „binecuvântare, devoțional, evlavie, pietate, pioșenie, starea de sfânt”. Toți acești termeni par că nu au nimic de a face cu mediul de afaceri, cel puțin nu cel din secolul 21. Dar un vorbitor pe care l-am ascultat recent a explicat că la origine, cuvântul sfințenie însemna „integritate, deplinătate, și calitate”.
În acel context, nu ar fi de dorit să găsim „sfințenie” în aceia pentru care lucrăm, aceia care lucrează pentru noi, aceia care cumpără bunurile noastre sau serviciile noastre sau aceia care ne furnizează resursele de care avem nevoie? Nu ar fi de dorit ca alții să găsească aceste caracteristici în noi înșine?
Trebuie să recunosc că au fost puține dăți – dacă a fost vreodată – când m-am gândit: „uite pe cineva care arată sfințenie”. Totuși, gândindu-mă la miile de indivizi pe care i-am întâlnit de-a lungul carierei mele, în diferite contexte, unii dintre ei au arătat o anumită deplinătate, integritate, calitate, smerenie, compasiune, onestitate și sinceritate, într-un mod deosebit. Cu siguranță toate acestea s-ar încadra în definiția propusă de vorbitorul menționat mai sus.
Deci, cum răspundem la această idee? Cum găsim sfințenie în ceilalți? Cum putem – sau cum ar trebui – să o cultivăm în noi înșine? Nu este surprinzător că Biblia ne oferă câteva sugestii:
Găsiți și imitați persoane care să fie modele de sfințenie. Cunoașteți pe cineva care, în termenii sfințeniei, integrității, calității și alte virtuți similare, ar putea să se încadreze în categoria „sfințeniei”? Dacă da, încercați să petreceți timp cu acele persoane, chiar urmați-i ca pe niște mentori și învățători. Apoi încercați să deveniți ca ei influențându-i și pe alții în mod pozitiv. „Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi…” (Filipeni 4:9). „Şi ce-ai auzit de la mine, în faţa multor Martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” (2 Timotei 2:2)
Urmați un alt mod de gândire. Noi lucrăm și trăim în contexte unde sfințenia pare a fi un concept străin. Lumea din jurul nostru vrea să ne modeleze după tiparul ei. În mod intențional, noi putem să ne împotrivim unei astfel de presiuni și să ne dăm silințele să avem un standard mai înalt în gândire și în acțiune. „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12:2)
Însușiți-vă puterea de a deveni o persoană sfântă. Biblia învață că aceia care și-au încredințat viața pentru a-L urma pe Isus Hristos au primit o viață nouă, o nouă capacitate de a trăi într-un fel în care nu au putut înainte. „cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre…” (Efeseni 4:22-24).
