de Robert J. Tamasy
În această săptămână, milioane de oameni din toată lumea celebrează una dintre cele mai semnificative sărbători ale anului: Crăciunul. Deși obiceiurile variază de la țară la țară, de la cultură la cultură, una dintre practicile comune ale acestei celebrări este dăruirea cadourilor.
Pentru lumea de afaceri și cea profesională, această tradiție de a dărui poate să includă unele daruri individuale pentru angajați și cei din personal, daruri simbolice pentru clienți sau furnizori, petreceri festive sau prime de sfârșit de an. În afară de acestea, mulți dintre noi își petrec aceste zile asigurându-se că au lista completă de cadouri pentru cei dragi și pentru prieteni.
Pe măsură ce ne bucurăm de această perioadă a anului, desfătându-ne în dăruirea și primirea cadourilor, ar fi bine să aflăm care este originea acestei tradiții. Aceia care sunt creștini sau urmași ai Domnului Isus știu că această perioadă are o semnificație mai profundă care trece dincolo de dăruirea unor daruri materiale unii altora. Așa cum ni se spune în Scriptură, Isus a fost darul cel mai mare, incomparabil, din partea lui Dumnezeu pentru umanitate. Un verset foarte familiar nouă spune așa: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16)
Evanghelia după Matei ne spune că venirea lui Mesia a fost un eveniment extraordinar, mult așteptat, astfel încât chiar unii magi din Răsărit au venit să Îl viziteze pe Isus după ce S-a născut, și I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă. Totuși, Biblia spune clar că Dumnezeu a fost primul Dăruitor. Iată câteva lucruri pe care le învățăm despre acest Dar divin, unic:
Pâinea Vieții. În Scriptură, cuvântul „pâine” este sinonim cu nevoile vieții, acele lucruri care ne susțin viața. Isus, în Evanghelia după Ioan, afirmă: „Eu sunt Pânea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată… Eu sunt Pânea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac”… (Ioan 6:35-51). El ne spune că pentru a trăi cu adevărat, nu doar în această viață, dar și în cea viitoare, trebuie să Îl primim pe El.
Păstorul cel Bun. Oamenii din vremurile biblice erau obișnuiți cu prezența oilor în societatea lor agrară, și cunoșteau bine cât de dependente erau acele animale cu lână de grija și preocuparea păstorilor. Recunoscând că și noi avem nevoie de călăuzire, grijă și protecție pentru a trece prin provocările și complexitățile vieții de zi cu zi, Isus îi asigură pe cei care Îl urmează: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi… Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl, şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.” (Ioan 10:11-15).
Lumina lumii. În ciuda dezvoltării tehnologiei, trăim într-o lume din ce în ce mai cuprinsă de întuneric și disperare. Unde putem să mergem pentru a găsi speranță? Isus spune că putem să ne întoarcem la El pentru a scăpa de întuneric și pe măsură ce Îl urmăm pe El cu credincioșie, putem să aducem lumină pentru ceilalți. „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii… Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă.” (Ioan 8:12; Matei 5:14).
