de Jim Langley
Unul dintre lucrurile care sunt în cantitate mică pe piața muncii de astăzi este sensibilitatea. Aceasta poate fi definită ca „a ne acorda” cu nevoile celor care vin în viața noastră în fiecare zi. Putem, foarte ușor, să ne distanțăm de aceia de care ar trebui să fim mai apropiați, neglijându-i în mod regulat. Dar sensibilitatea poate fi crucială atât pentru afaceri cât și pentru relațiile personale. Arătând această sensibilitate poate fi foarte important în relațiile noastre de zi cu zi.
Totuși, sensibilitatea nu înseamnă doar calitatea și tonul conversațiilor noastre. S-ar putea să însemne un sacrificiu semnificativ în ceea ce privește timpul acordat pentru nevoile celorlalți. Aceasta include celorlalți și reacționarea într-un fel care să arate că ne pasă și punem nevoile altora mai presus decât ale noastre.
Relațiile sunt parte integrantă pentru o viață împlinită. Când eram tânăr, singurele mele relații erau cu membrii familiei; fiind singur la părinți timp de 10 ani, nu am experimentat cum se pot forma relații bune, puternice. Conceptul acesta de a forma relații de durată l-am cunoscut după mulți ani, după ce Isus Hristos a venit în viața mea ca Mântuitor și Domn. Asta s-a întâmplat după două divorțuri și multe oportunități de prietenie ratate. Atunci când suntem preocupați de noi înșine, ne punem pe noi pe primul loc, cu prețul relațiilor.
S-au scris multe despre „arta” ascultării. Dar nimeni nu a arătat acest lucru mai bine ca Domnul Isus Hristos. Ceea ce a făcut Domnul a fost să adauge un cuvânt la această „artă” – și anume „inimă”, arătând care este inima acestei ascultări. De asemenea, El a fost capabil să simtă nevoile maselor, dar și ale indivizilor, pe măsură ce făcea diferite minuni și îi învăța pe aceia doritori să asculte cum să aibă o relație eternă cu Dumnezeu.
ȘI noi avem abilitatea de a ne forma o inimă care ascultă, dar asta vine cu un preț. Nu este ceva pe care să o pornim și să o închidem, ca pe un robinet. Trebuie să rămânem mereu „dez-acordați” față de circumstanțele pe care le pune Domnul lângă noi și în același timp să fim „acordați” cu dorința și voia Lui pentru viața noastră. Nu este ușor, dar este posibil, prin puterea lui Dumnezeu.
În Efeseni 4:22-24, apostolul Pavel le explică celor care au ales să Îl urmeze pe Hristos: „cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.” Eu cred că aceasta este singura cale de a descoperi într-adevăr ce înseamnă să fii sensibil la nevoile celorlalți.
Nu avem nevoie să participăm la cursuri speciale de sensibilitate pentru a învăța cum să fii sensibil la nevoile altora. Avem nevoie de o inimă schimbată și să înțelegem cum să îi iubim pe ceilalți – chiar când ceilalți nu merită. Așa a iubit Isus și așa ne iubește Dumnezeu Tatăl nostru din Cer. El ne ascultă nevoile.
Sensibilitatea vine din „acordarea” noastră cu Dumnezeu. Când facem asta, El începe în noi procesul de schimbare a inimii, care durează toată viața, făcându-ne din ce în ce mai asemănători cu El. „Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, Sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12:1-2)
