Deoarece au trecut 30 de ani de la schimbarea din decembrie 1989, în acești 30 de ani s-au tot făcut schimbări de tot felul: în modul de închinare al bisericii, în politică nu mai spunem, în sănătate, în învățământ, în educație oare s-au făcut?.
Haideți să facem un bilanț al acestei perioade. Ce-am făcut în acești 30 de ani? Cum am trăit? Cât am profitat de libertatea avută? Cât am crescut spiritual? Cât am vestit Evanghelia? Cât am vorbit de rău conducătorii țării pe care i-am avut și țara în care Dumnezeu a hotărât să ne naștem? Cât am ajutat implicându-ne și rugându-ne pentru ei/pentru ea? E vremea simulării înainte de examenul de capacitate, examenul de final de istorie – a noastră și a omenirii.
În acești 30 de ani, am trăit, fiecare știe cum… Unii călăuziți de Sfânta Scriptură și Duhul Sfânt, alții de TV, alții de internet, alții de diferite grupări religioase sau nereligioase, tradiții, obiceiuri etc. Am demonstrat în acești 30 de ani, de ce suntem în stare în libertate și în prosperitate: suntem în stare să construim clădiri (cică biserici), dar suntem mai în stare să le părăsim la propriu și la figurat.
Nici de duminică creștini nu mai suntem! Am tot trâmbițat versetul 14 din 2 Cronici 7, dar nu l-am aplicat. S-au înmulțit gunoaiele la propriu și la figurat! S-au schimonosit oamenii! S-a răcit dragostea multora! Creștinii, în loc să se unească, luând ce-i bun și ziditor de la fiecare, au lucrat la ziduri și garduri, întărindu-le și mărindu-le. Ne-am tot judecat unii pe alții, am aruncat cu pietre uni-n alții și ne-am anatemizat. Ce ne-a mai unit în acești ani a fost politica câteodată, mall-urile și concertele de Crăciun, de obicei. Oare cât ar mai trebui să se cânte imnul național „Deșteaptă-te române”, ca să ne deșteptăm?
Este binevenită cântarea făcută de omul după inima lui Dumnezeu, împăratul David, pentru sfințirea Casei Domnului:
„Te înalţ, Doamne, căci m-ai ridicat şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii mei să se bucure de mine. Doamne Dumnezeule, eu am strigat către Tine, şi Tu m-ai vindecat. Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din Locuinţa morţilor, Tu m-ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se coboară în groapă. Cântaţi Domnului, voi, cei iubiţi de El, măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel sfânt! Căci mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia. Când îmi mergea bine, ziceam: „Nu mă voi clătina niciodată!” Doamne, prin bunăvoinţa Ta mă aşezaseşi pe un munte tare, dar Ţi-ai ascuns Faţa şi m-am tulburat. Doamne, eu am strigat către Tine şi m-am rugat Domnului zicând: „Ce vei câştiga dacă-mi verşi sângele şi mă cobori în groapă? Poate să Te laude ţărâna? Poate ea să vestească credincioşia Ta? Ascultă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă!” Şi mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale şi m-ai încins cu bucurie, pentru ca inima mea să-Ţi cânte şi să nu stea mută. Doamne Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!” (Psalmul 30).
Autor: Laurențiu Leonaș
