Astăzi a început școala și cei mai mulți părinți au avut emoții mai mari decât copiii pe care îi conduceau la școală. Și pe bună dreptate. Viitorul lor este pentru încă mulți ani în plină dezvoltare și trebuie să navighezi printre teste, extemporale, prezențe, toanele copilului, toanele profesorilor și multe ore de memorare a informației pe care copiii trebuie să o redea fără a o înțelege neapărat.
Cu această ocazie, Europa FM a pus astăzi în dezbatere următoarea întrebare: îi educăm aici sau facem tot posibilul să îi trimitem să studieze în altă țară?
Pentru mine răspunsul este destul de bine conturat: îi educ aici, inclusiv cu ajutorul școlii de stat, ca să rămână aici în țară și să contribuie la schimbarea ei în bine. Dacă insistă plece nu le stau în cale, dar trebuie să o facă atunci când sunt pregătiți de așa ceva.
Am studiat și în țară și în afara ei. Categoric procesul educațional e de departe mai bun în afară (Anglia, în cazul meu), dar nu pot să trec cu vederea faptul că nu la întâmplare ne-am născut aici și nu acolo. De aceea ne-am și întors acasă.
Mai mult, educția prin școală te poate face un fin cunoscator al anumitor materii sau aptitudini, dar nu te poate face un bărbat drept sau o femeia înțeleaptă, fie ea școală de elită mondială.
Aici e rolul nostru, dragi părinți. Să nu cumva să ne așteptăm ca școala să ne facă treaba de părinți.
Duceți-vă copiii la școală, dar continuați investiția în ei acasă, nu la activitățile extra-curriculare, ci cot la cot cu ei în sufragerie, bucătărie, pe dealuri și prin parcuri. Timpul petrecut cu ei, bine gândit, constant și mai ales mult, îi va face oameni aleși!
Scoateți TV-ul din priză, ascundeți tabletele, puneți-le cărți în mână, învățați să citiți din Biblie, călătoriți împreună, folosiți timpul spre și dinspre școală ca să povestiți, și rugați-vă împreună!
Un an școlar ușor, cu multe bucurii să aveți!
Autor: Vlad Crîznic
