Cu siguranță nu vroiam să mai merg la biserică. Toată lumea mă întreba mereu despre familia mea. “Cum se simte tatăl tău?”, mă întrebau din nou și din nou. Am obosit să le tot spun despre starea lui de sănătate. În realitate, voiam doar să strig: Cum mă simt eu? Eu sunt cea care trebuie să am grijă de părinții mei, de doi adolescenți, un soț, un loc de muncă cu normă întreagă și de o afacere de familie! De ce nu mă întrebați despre cum îmi merge mie?!
Tatălui meu i se amputase recent piciorul stâng și era gata să se mute din nou acasă împreună cu noi, iar eu eram îngrozită. În acea zi la biserică, m-am întâlnit cu o femeie care m-a ajutat adesea să o îngrijesc pe mama mea, și care, de asemenea, își îngrijea cu normă întreagă și propria mamă.
“Paula, sunt speriată la gândul că tata se va întoarce acasă. Mi-e teamă de faptul că va trebui să am grijă de el. Tu ți-ai îngrijit tatăl, nu-i așa? Cum ai făcut lucrul acesta?”
Ea mi-a zâmbit și mi-a spus: “Pauline, nu a fost greu. A fost un privilegiu să am grijă de el.”
Nu voi uita niciodată cuvintele ei.
A durat câțiva ani până când îngrijirea părinților mei să devină dintr-o obligație un privilegiu, dar în cele din urmă, am ajuns să o văd ca un privilegiu.
Și mă bucur de lucrul acesta.
După ce le-a spălat picioarele, Isus Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci , dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Ioan 13:12-14
Isus a privit slujirea ca un privilegiu. Și pe ucenici i-a învățat acest lucru. Ca cetățeni a unei țări, tindem să credem că avem drepturi și că trebuie să ni le afirmăm. Ca și creștini însă, poate că avem drepturi, dar să slujim și să renunțăm la drepturile noastre, este un privilegiu.
Să ne uităm la ceea ce ne spune Isus în pasajul din Matei 16:24-25:
Atunci, Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.
Am auzit de un artist credincios, care spunea, că un creștin este un om nebun după Isus. Atunci când Îl iubim pe Isus și Îl urmăm, renunțăm la viața noastră și o reflectăm pe a Lui.
În plus, El ne-a dat Duhul Sfânt să ne ajute. Schimbarea care s-a produs în viziunea mea asupra îngrijirii, a fost ceva miraculos, divin.
Doamne, ne este greu să renunțăm la ceea ce considerăm că sunt drepturile noastre. Dar Tu ai venit, te-ai născut în această lume bolnavă de păcat pentru că ne-ai iubit. Și ne-ai iubit atât de mult încât ne-ai slujit; ajută-ne să îi iubim și noi pe cei din jurul nostru și să le slujim. În numele Tău sfânt, amin.
