După mai multe ore de condus, am ajuns pe când soarele apunea într-un oraş prăfuit de graniţă, situat între Sudan şi Chad. Zâmbetele şi fumul umpleau străzile, iar chemarea muezinului străbătea oraşul, de-a lungul acoperişurilor de stuf ale caselor. Plini de emoţie, am ajuns la două colibe înconjurate de un zid scund şi am intrat înăuntru. A trecut ceva timp de când n-am mai fost acasă.
Suntem parte din tribul masalit, unul din cele mai mari şi cele mai sărace din regiunea Darfur, o zonă considerată printre cele mai puţin evanghelizate din lume. Darfur este casa a opt milioane de oameni şi mai multe zeci de triburi musulmane.
Războiul a devastat zona, iar acum masaliții s-au împrăştiat: unii s-au refugiat în vest, alţii s-au încumetat să treacă Mediterana în bărci de mici dimensiuni, însă cu vise mari; alţii au luat-o spre nord în deşertul Sahara, în căutare de aur, iar alţii au migrat către cartierele mărginaşe ale marilor oraşe africane. Nu uităm cine suntem: purtăm cu noi ţinutul nostru şi moştenirea noastră culturală, întotdeauna cu speranţa că ne vom întoarce.
„Kinde!”, am salutat grupul ce era așezat sub umbra unui copac. Surpriza şi apoi bucuria a cuprins mulţimea. Acum doisprezece ani, pe când eram încă băieţi, am plecat de acasă. Timpul a trecut, am devenit bărbaţi, și acum ne-am întors. Vecinii s-au adunat, s-au tăiat oi, s-au adus tobe şi în acea noapte am sărbătorit ca în zilele bune: savurând Kirimta şi sărind în sus de bucurie până la răsăritul soarelui.
În aceste momente preţioase, durerile se uită, însă nu pentru mult timp. Masaliții au nevoie de rugăciunile noastre.
Motive de rugăciune:
Rugaţi-vă ca masaliții să poată să reconstruiască ceea ce a fost distrus şi să se împace cu cei care le-au greşit.
Rugaţi-vă ca anul acesta să plouă, ca să fie hrană.
Rugaţi-vă ca Dumnezeu să-şi reverse binecuvântările peste masaliți, ca aceştia să „vestească puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată (1 Petru 2:9).
