Ştim că într-o asemenea zi, Domnul Isus a dorit să sărbătorească cu ucenicii, cu ai Săi. El a fost gata să îi spele, să îi înveţe, să îi avertizeze şi să îi ocrotească. El a fost gata să le ofere cu cea mai mare bucurie Trupul şi Sângele Său. El le-a demonstrat că iubirea nu încetează atunci când se înmulţesc greutăţile. Amintirile despre El, despre Domnul nostru şi despre ucenicii Lui sunt şi rămân frumoase.
Cum vor fi oare consemnările despre noi? După această zi, vom fi aşezaţi în numărul urmaşilor lui Iuda, al celor care s-au lepădat de Isus, al celor care au fugit, al celor care L-au acuzat sau al celor care I-au rămas credincioşi?
Să nu ne credem lipsiţi de vulnerabilitate. Să nu afirmăm că nu vom fugi sau că nu îl vom nega. Ucenicii erau maturi, iubitori şi devotaţi, dar pericolele şi răutatea duşmanilor i-au risipit. Să folosim ziua meditând la iubirea Domnului şi să-i mulţumim pentru tot ce a făcut şi face pentru salvarea noastră.
Conştienţi de vulnerabilităţi, să îi cerem iubire, statornicie şi curaj. Domnul nostru merită loialitate, indiferent cât de mare este preţul ce trebuie plătit. Şi dacă astăzi, tot a fost pregătită Masa pentru noi, cum ar fi să facem şi noi eforturile necesare să o luăm cu o inimă curată şi în relaţii bune cu toţi fraţii de credinţă?
Autor: Viorel Iuga
Președintele Uniunii Baptiste
