Vedem zilnic cum oamenii uită de promisiunile pe care le-au făcut – promisiuni față de angajații lor, față de oamenii care i-au votat și chiar față de noi personal. Un patron promite că nu vor mai avea loc concedieri, apoi șase luni mai târziu încă o parte din prietenii tăi sunt trimiși să își împacheteze lucrurile. Președintele promite că nu vor mai apărea taxe noi, iar doi ani mai târziu și mai mult din salariul tău ajunge la stat.
Sau la nivel mai personal: prietena ta îți promite că nu va spune nimănui despre cea mai profundă luptă a ta, totuși o săptămână mai târziu afli că toată lumea din cercul tău de prieteni știe cu ce te confrunți. Sau, crezi în promisiunea soțului tău că va renunța la obiceiul lui de pe internet, doar pentru a descoperi din nou aceleași pagini dăunătoare în istoricul browser-ului.
Oriunde ne întoarcem întâlnim oameni care ne dezamăgesc. Iar unul din motivele principale este faptul că ei uită de promisiunile lor sau mai degrabă – își încalcă promisiunile.
Nu și Dumnezeul cel Atotputernic! El este Dumnezeul care nu uită ceea ce a promis și care este credincios să Își împlinească mereu promisiunile. Și acest lucru ne face să sărim în sus de bucurie, nu-i așa?
Maria nu mai putea de bucurie: Ea a cântat despre bucuria ei, a izbucnit în laude către Dumnezeul ei care dă viață. Unul din motivele pentru care ea cântă este următorul:
A venit în ajutorul robului Său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa – cum făgăduise părinţilor noştri – faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac. Luca 1:54-55
Dumnezeul nostru nu uită niciodată să arate milă. Poporul Israel a cântat despre această milă a lui Dumnezeu generații întregi prin Psalmi, cum ar fi Psalmul 36:
Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri şi credincioşia Ta, până la nori. Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu şi judecăţile Tale sunt ca adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni şi pe dobitoace! Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
Dumnezeu Și-a ajutat poporul Său generații întregi. În ciuda faptului că de nenumărate ori, ei și-au întors spatele, Dumnezeu nu le-a dat ceea ce ei meritau. Acest lucru este îndeajuns pentru ca oricine să sară de bucurie!
Însă dragostea lui Dumnezeu pentru poporul Său nu se oprește aici. El nu numai că Își arată mila din nou și din nou, El nici nu uită niciodată ce a promis. Indiferent cât de mare este promisiunea, indiferent cât de mult timp a trecut de când a făcut-o, Dumnezeul nostru este Cel care este credincios promisiunilor Sale. El Și-a împlinit promisiunea pe care I-a făcut-o cu mult timp în urmă lui Avraam, unul din primii oameni pe care I-a ales.
În Geneza 12, Dumnezeu promite că va face din Avraam o națiune mare; că Îi va binecuvânta pe cei ce îl binecuvântează și că Îi va blestema pe cei ce îl blestemă; că va binecuvânta toate națiunile lumii prin urmașii lui. Și Maria a recunoscut momentul în care Dumnezeu Își împlinea făgăduința – nu numai poporului evreu, ci tuturor națiunilor lumii. Prin Fiul pe care avea să Îl nască ea, Dumnezeu a ajuns să Își împlinească în sfârșit promisiunea.
Deoarece Dumnezeu nu uită și El este credincios să împlinească ceea ce a promis, avem iertare de păcate, avem eliberare de rușine și vinovăție și avem toate binecuvântările pentru această viață și pentru eternitate. Acesta trebuie să fie un motiv care să ne facă să ne alăturăm Mariei și să exclamăm de bucurie din toată inima noastră!
