O întrebare pe care o tot aud atunci când vorbesc despre credința la locul de muncă vin din partea celor care nu sunt directori, care nu sunt cei care iau deciziile în compania lor. Mulți dintre ei înțeleg bine cum poate un director să afecteze schimbarea într-o organizație, dar aceia care nu sunt în conducere, de multe ori se îndoiesc de propria lor abilitate de a aduce o schimbare la locul de muncă, mai ales în ceea ce privește credința și valorile spirituale.
Acest mod de gândire, deși este de înțeles, este unul nefericit, deoarece poate să submineze potențialul pentru o schimbare pozitivă autentică. Din propria mea experiență și din consultările cu alții din alte domenii și organizații, am descoperita faptul că există oportunități nelimitate pentru toți oamenii să facă o diferență.
Întrebarea care apare în mod natural este: „Cum putem noi să facem diferența?” Cred că pentru început locul cel mai potrivit este să mergem la două pasaje asemănătoare din Scriptură, unul din Vechiul Testament și unul din Noul Testament. Ambele vorbesc despre oameni ai credinței care „au strălucit ca stelele” în contextul lor.
În cartea profetică Daniel ni se spune despre „o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta.” Dar apoi afirmă: „Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci.” (Daniel 1-3)
Celălalt pasaj, al doilea capitol din Filipeni, ne amintește „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” În mod clar ni se spune că oriunde am merge și orice am face – chiar la locul de muncă – Dumnezeu ne poate folosi pentru a-Și împlini Planul Său. Apoi suntem îndemnați „Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume (stele pe cer, en.)” (Filipeni 2:13-15).
Trăim și lucrăm în vremuri tulburi; câteodată lucrurile par întunecate și descurajatoare. Ne-am putea întreba: „Unde este Dumnezeu acum?”. Totuși, există și prilejuri ca acesta, când avem oportunitatea de a face ceea ce spune Scriptura să facem, anume „să strălucim ca stelele pe cer” pentru a lumina întunericul ostil.
Puteți să vă gândiți în felul următor: Într-o cameră mare, bine luminată, un bec slab sau o lumânare pare că nu face mare diferență pentru luminarea totală a camerei, Totuși, când celelalte lumini se sting și sursele de lumină sunt eliminate, acel mic bec, sau lumânare, deodată pare că luminează puternic, atrăgându-ne spre el. Într-un mod asemănător, dacă lucrăm într-un mediu întunecat din punct de vedere spiritual, Îl putem ruga pe Dumnezeu să ne ofere căi de a „străluci ca stelele pe cer” și de a face o diferență mai presus de ce ne putem noi imagina.
Autorul C.S. Lewis a scris: „Cred în Creștinism la fel cum cred că Soarele a răsărit. Nu doar pentru că îl văd, dar pentru că prin el văd toate celelalte lucruri”. Este o afirmație profundă și, ca ambasadori ai lui Isus în piața de muncă, ar trebui să ne rugăm, așa cum scrie în 2 Corinteni 5:20, ca, pe măsură ce alții ne observă viața și ne aud spunându-le ce credem, și ei să poată să Îl vadă pe El.
Este important să ne amintim că, de multe ori, căile lui Dumnezeu sunt neconvenționale. Atunci când vrem să mergem pe căile Lui, acțiunile noastre la locul de muncă vor ieși în evidență în fața celorlalți. Pe măsură ce Domnul lucrează în noi și prin noi, de multe ori, în moduri neașteptate, ceilalți vor vedea o diferență. În timp, El ne va oferi și oportunitatea de a-L descoperi pe Isus ca „Lumina lumii” (Ioan 9:5) celor din jurul nostru.
