Paradoxul major din viața săracului Lazăr este faptul că numele său grecesc, care provine din numele Eleazar, înseamnă ajutat de Dumnezeu. Totuși, dacă te uitai la viața lui Lazăr, din punct de vedere material, fizic, social, din orice punct de vedere omenesc – părea să fie un dezastru, el însuși părea un om blestemat, bătut de Dumnezeu. Aproape auzi șoaptele celor care treceau pe lângă el și se întrebau stupefiați: ce o fi făcut acest individ de a fost lovit de Dumnezeu în halul acesta?
Ba mai mult, conform teologiei evreilor el chiar era un om pedepsit de Dumnezeu datorită situației sale. Această învățătură o vedem într-una din cele mai vechi istorisiri – cea a lui Iov. Prietenii lui sunt convinși că Iov a făcut niște păcate ascunse, de care ei nu știau, dar pe care le bănuiau, și care l-au determinat pe Dumnezeu să-l bată în halul acela. Cu siguranță, și în cazul lui Lazăr oamenii speculau anumite păcate pe care acesta le-ar fi făcut și care l-au adus în starea aceasta. Chiar ucenicii speculau la un moment dat păcatul care ar fi stat în spatele unei boli: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” (Ioan 9:2).
Aceasta este o evanghelie falsă foarte răspândită datorită faptului că este în natura noastră să credem că dacă facem bine, Dumnezeu ne ajută (material) iar dacă facem rău, Dumnezeu ne va pedepsi. Este evanghelia prosperității într-o formă accesibilă și ușor de asimilat chiar de către credincioșii conservatori în teologie. Cu alte cuvinte, Dumnezeu ne face, în dreptatea Lui, după ceea ce merităm. Harul este total absent dintr-o perspectivă de acest fel despre existența omului. Dacă totuși se vorbește despre har, harul este o reacție a lui Dumnezeu la faptele noastre bune.
Confuzia celor care gândesc în acest fel se naște dintr-un adevăr scriptural dar, în același timp, din ignorarea tuturor adevărurilor biblice legate de acest subiect. Este adevărat că există o lege de cauză și efect lăsată de Dumnezeu pe pământ care funcționează. Cu alte cuvinte, ceea ce semănăm, aceea și secerăm. Mai mult, Însuși Dumnezeu pedepsește și răsplătește oamenii chiar de pe pământ în funcție de faptele lor. Totuși, ceea ce se pierde deseori din vedere este că în toate cazurile Dumnezeu acționează în har și bunătate pentru că nici o făptură căzută în păcat nu merită viața cu toate privilegiile ei date de Dumnezeu.
De asemenea, într-o lume coruptă de păcat și aflată în robia diavolului, deseori cei credincioși suferă mai mult decât necredincioșii, nu doar datorită suferințelor și vicisitudinilor care vin peste oameni în general, ci și datorită persecuției continue, în toate formele, din partea fiilor întunericului. Dacă punem lângă toate acestea și disciplinele Tatălui ceresc, atunci putem înțelege de ce credincioșii nu pot fi judecați după experiența lor materială și bunăstarea de pe pământ.
Nu înseamnă că nu contează ceea ce facem pe pământ și nici că Dumnezeu ar ignora faptele noastre rele sau bune. Nici nu înseamnă că cei credincioși nu pot experimenta o stare de bunăstare materială pe parcursul vieții lor pământești, starea care variază în diferite sezoane ale vieții. Dar este esențial să înțelegem că starea materială nu este un indicator al relației noastre cu Dumnezeu și cu atât mai puțin un semn infailibil al faptului că suntem în grațiile lui Dumnezeu.
Autor: Andrei Croitoru
Sursa: Apologia Reformată
