Photo by Billy Huynh on Unsplash
Am auzit o poveste despre doi copii care se jucau un joc. Unul dintre ei, cel care era mai mare, a început să îi spună celui mai tânăr ce trebuia să facă. După ce a ascultat pentru un timp, copilul cel mic a ridicat ochii la cel mai în vârstă și i-a spus: „Tu nu ești șeful meu!”.
Odată am lucrat cu o femeie care accentua mereu faptul că ea nu avea un șef. „Am un angajator”, spunea ea, „dar nimeni nu este șeful meu.” Ea nu dorea să se afle în subordinea nimănui și atitudinea ei față de cuvântul „șef” a făcut acest lucru foarte evident.
Aș vrea ca astăzi să ne gândim la următoarea întrebare: „Cine e șeful tău?” Fiecare dintre noi avem pe cineva sau ceva – un conducător sau un lucru care pune stăpânire pe noi – căruia ne plecăm cu supunere. Dacă suntem înțelepți, cel care ne conduce este Dumnezeu. Pentru unii, ceea ce le conduce viața ar putea fi o altă persoană sau poate un obicei. Ani de zile, o tulburare alimentară mi-a condus viața. I-am permis să determine cursul vieții mele și să îmi dicteze practic fiecare decizie.
Numele lui Dumnezeu, la care vrem să ne uităm astăzi este Adonai, care înseamnă Domnul, Stăpânul. Dacă Dumnezeu este Adonai pentru tine, El este cel căruia te supui; El este conducătorul vieții tale. Adonai este persoana care deține autoritatea finală în viața ta și el este Cel căruia Îi datorezi supunerea totală.
Prima dată când găsim acest nume al lui Dumnezeu în Biblie este în Geneza 15:1-2 când Dumnezeu vorbește cu Avram:
După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie şi a zis: „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare.” Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii, şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.”
Avram I-a dat voie lui Dumnezeu să fie Adonai pentru el în atâtea circumstanțe. El Îl urmase pe Dumnezeu din patria lui, din Ur, într-o țară străină, nouă și ciudată. El și-a pus încrederea în Dumnezeu ca să aibe grijă de el și de familia lui. Totuși, în acest pasaj, Avram pare să dispere din cauza dorinței sale de a avea singurul lucru care să îi aducă satisfacție – un moștenitor. Se poate ca neliniștea Sarei pentru că nu putea avea copii să aibă legătură cu uitarea lui Avram despre autoritatea și puterea lui Dumnezeu? Dacă ești o femeie, care citește aceste cuvinte din devoționalul de astăzi, aș vrea să îți aduc aminte de influența pe care o ai asupra gândurilor soțului tău și ale familiei tale. Sarai nu I-a permis lui Dumnezeu să fie Adonai în legătură cu neputința ei de a avea copii și ea l-a influențat pe Avram într-un mod negativ, care i-a afectat pe urmașii lor pentru multe generații.
Avram a crezut că are nevoie de un fiu pentru a fi cu adevărat împlinit, în ciuda faptului că Domnul i-a spus lui Avram, că El, Dumnezeu, este răsplata lui cea foarte mare. Deși nu le-a rostit, următoarele cuvinte pot exprima ceea ce ar fi putut spune Avram: „Da, dar există și altceva ce vreau și am nevoie. Ceva ce este mai important pentru mine decât ești Tu.” Avram l-a numit pe Dumnezeu „Adonai” cu buzele, dar nu i-a permis Lui să fie cu adevărat Domnul și Stăpânul lui și în ce privește un moștenitor.
Cât de des spunem de pe buze că Dumnezeu este Adonai; Domnul, conducătorul, regele vieții noastre, dar cu acțiunile noastre arătăm altceva? Am făcut lucrul acesta în anii în care m-am luptat cu anorexia. Deși am decis să Îl urmez pe Hristos încă de la vârsta de 15 ani, nu I-am permis lui Isus să preia complet controlul în viața mea. Și eu, ca și Avram, am lăsat un alt dumnezeu să îmi conducă viața. Pentru unii oameni, acest conducător al vieții lor poate fi locul de muncă, banii, statutul, copiii, mâncarea, alcoolul, drogurile, prietenii sau o mulțime de alte lucruri. Chiar și lucruri bune, cum ar fi munca voluntară sau slujirea pentru Dumnezeu în biserică, pot lua locul lui Dumnezeu în viețile noastre. Când ne aplecăm genunchiul înaintea oricui sau oricărui lucru, și nu lui Dumnezeu, practicăm idolatria.
Deci, din nou, te întreb… cine sau ce îți conduce viața?
Sursa: CBN Devotions | Leah Adams
