Prima și cea mai frumoasă poveste de dragoste începe într-o grădină creată de Dumnezeu. După cinci zile de creație, în care a pregătit cadrul, ambianța și comoditățile necesare, Dumnezeu decide să încununeze opera Lui și crează omul, după chipul și asemănarea Sa.
Căsătoria – ideea lui Dumnezeu
Geneza 2 este scenariul care descrie în detalii procesul prin care Dumnezeu a creat prima instituție din univers – căsătoria. Adam a fost conceput din țărână cu abilități de a da nume animalelor și de a se bucura de natura care îl înconjoară. Dar în pofida frumuseții și vietăților care îl înconjurau, el a simțit un sentiment de singurătate. Atunci Dumnezeu a decis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el“ Geneza 2:18
Atât omul, cât și femeia au creați și înzestrați cu abilități și sarcini concrete. Adam a fost pus în grădină să o lucreze, să aibă grijă de animale. Femeia a fost creată pentru ca să lichideze sentimentul de singurătate al bărbatului. Apariția Evei provoacă extaz în bărbat: „Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din om“ Geneza 2:23.
Nașterea primei familii din univers primește și instrucțiuni concrete:
„De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup“. Geneza 2:24
„Omul și nevasta lui erau amândoi goi și nu le era rușine“ Geneza 2:25
Privind la acest început și design frumos, la câțiva mii de ani distanță ne punem întrebarea, care este scopul căsătoriei? Pentru ce a creat Dumnezeu un bărbat și o femeie? De ce i-a făcut goi și de ce ei nu simțeau rușine înainte de căderea în păcat? De unde știa Adam că Eva a fost luată din el, dacă crearea ei a fost făcută în timp ce el dormea un somn adânc?
Scopul Căsătoriei
Atunci când Dumnezeu duce la desăvârșire coroana creației Lui, el împlinește o nevoie emoțională și fizică a lui Adam. Primul bărbat cunoaște în cea care stă în fața lui o părticică din el și știe de ce este acolo. Apariția ei îi provoacă bucurie și lichidează sentimentul de singurătate.
Căsătoria este o decizie, un legământ permanent. Înainte ca Adam și Eva să cadă în păcat, fără ca ei să aibă mamă și tată, Dumnezeu le spune că prin această unire ei formează o identitate nouă unde nu există spațiu pentru alte persoane. Ei erau goi și nu le era rușine pentru că uniunea și intimitatea lor îi făcea un singur trup și aducea o împlinire pe care Adam nu o putea primi nicăieri în altă parte.
La mii de ani distanță, Domnul Isus le spune fariseilor: „Oare n-ați citit că Ziditorul de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască și a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă-sa, și cei doi vor fi un singur trup? Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă“. „Pentru ce dar“, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărțire și s-o lase“? Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele, dar de la început n-a fost așa. Eu însă vă spun că oricine își lasă nevasta, afară de pricină de curvie, și ia pe alta de nevastă preacurvește și cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurvește“. Matei 19:4-9
Cei doi, Adam și Eva, primesc și o misiune importantă, comună: „Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ“. Geneza 1:28
Nașterea de copii este una din responsabilitățile primare pentru care Dumnezeu a creat căsătoria. Iar bărbatul și femeia, din toată creația lui Dumnezeu, este unica uniune care primește și instrucțiuni clare ce trebuie să facă cu copii.
„Ca să te temi de Domnul Dumnezeul tău, păzind, în toate zilele vieții tale, tu, fiul tău și fiul fiului tău, toate legile și toate poruncile Lui pe care ți le dau și să ai zile multe… Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula“, Deuteronom 6:2, 6-7.
Sfințirea este o altă dimensiune pentru care Dumnezeu a creat căsătoria. În Noul Testament, apostolul Pavel explică Efesenilor conceptul de sfințire în căsătorie: „Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos. Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri ca Domnului, căci bărbatul este capul nevestei, după cum și Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. Și, după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot așa și nevestele să fie supuse bărbaților lor în toate lucrurile. Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană. Tot așa trebuie să-și iubească și bărbații nevestele, ca pe trupurile lor. Cine își iubește nevasta se iubește pe sine însuși“. Efeseni 5:21-28.
Prin întruparea lui Hristos, Dumnezeu a reparat ce a stricat prima familie în Eden. Prin moartea și învierea Lui, Dumnezeu se oferă exemplu de dragoste, de dăruire și încredințează bărbatului și femeii, care aleg să intre într-un legământ de căsătorie, să reflecte imaginea perfectă dintre Hristos și Biserica. Acest portret desăvârșit condimentat cu dragostea Agape, Eros, Phile și Storge prezintă în această lume căzută planul desăvârșit de răscumpărare a lui Dumnezeu pentru omenire. Dumnezeu repară prin jertfa lui Isus, neascultarea Evei și a lui Adam, sfințindu-ne prin sângele Lui vărsat la Golgota. Această imagine nu trebuie să ne părăsească. Nu ne căsătorim doar pentru plăcerea intimă, nu doar pentru a crește copii, căsătoria în design-ul lui Dumnezeu are și o dimensiune spirituală, nu doar fizică și emoțională.
Frumusețea relației dintre doi îndrăgostiți, trebuie să fie o oglindă a conceptului și planului lui Dumnezeu pentru omenire. Finalitatea acestui plan frumos înseamnă o nuntă între cer și pământ, în care Mirele – Isus va coborî să își ridice la cer Mireasa – Biserica, distrugând durerea, păcatul. Căsătoria dintre un bărbat și o femeie este simbolul intimității și uniunii pe care noi ar trebui să o avem fiecare în relația noastră personală cu Dumnezeu.
Căsătoria este decizia pe care fiecare băiat și fiecare fată trebuie să o ia cu teamă, cu responsabilitate, asumându-și angajamentul să respecte desgin-ul căsătoriei lor așa cum l-a creat Dumnezeu de la început! Să exerseze dragostea desăvârșită prin uniunea lor, să crească copii care vor fi urmași al lui Hristos și prin supunere unul față de altul să reflecte acea relație intimă, unitate desăvârșită dintre Hristos și Biserica Lui.
În contextul în care înțelegi că nu ai maturitatea și nu poți să îți asumi responsabilitatea de a trăi acest plan conceput de Dumnezeu, există și excepție de la regulă. Domnul Isus lasă ucenicilor Lui și excepții:
Ucenicii I-au zis: „Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul și nevasta lui, nu este de folos să se însoare. El le-a răspuns: „Nu toți pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. Fiindcă sunt fameni care s-au născut așa din pântecele maicii lor, sunt fameni care au fost făcuți fameni de oameni și sunt fameni care singur s-au făcut fameni pentru Împărăția cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta să-l primească“. Matei 19:10-12
Cu toții adorăm doi tineri îndrăgostiți. Bucuria care radiază pe chipul lor în această perioadă, trebuie să însuflețească fiecare creștin, odihnindu-și inima, sufletul în Dumnezeu, exersând această pace și bucurie deplină prin viața devoțională. Acest exercițiu trebuie păstrat și într-o căsătorie, pentru a fi chipul desăvârșit a ceea ce Dumnezeu ne-a creat să fim. Căsătoria este binecuvântarea fizică, care ne ajută să vedem cu ochii spirituali și să înțelegem profunzimea relației noastre personale cu Dumnezeu.
