Photo by Olga DeLawrence on Unsplash
Boala Alzheimer începuse să mă amenințe. Am început să uit lucruri pe care le-am spus și le-am făcut. Conceptul de timp, vocabularul simplu și numele familiare au început să îmi facă probleme.
Odată în luna august, după o vară extrem de caldă, am rămas șocată văzând pompierii în pantaloni scurți, deoarece eram convinsă că suntem abia la începutul lunii martie. Câteva luni mai târziu, pe 8 decembrie, am fost sigură că este ziua de după Crăciun. Odată, am crezut că numele meu este Pat și nu Kay.
Era anul 1999 și eram înspăimântată de ceea ce mă aștepta mai departe. Mă gândeam la soțul meu. Disperată, m-am rugat, cerând putere, curaj și înțelepciune să pot vedea ce dorește Dumnezeu de la mine.
L-am auzit vorbindu-mi clar în cuvinte. El mi-a spus: „Dacă starea ta se va înrăutăți până acolo încât nu vei mai putea face nimic și nu vei mai cunoaște nimic, cu excepția dragostei mele, îți va fi ea suficientă? Vei fi mulțumită?”
Este dragostea lui Dumnezeu îndeajuns pentru mine? Eu îmi măsuram valoarea în funcție de cât de productivă eram. Mă îndoiam că aș putea fi mulțumită dacă nu puteam face nimic.
După ce m-am luptat cu Dumnezeu, i-am spus: „Vreau să fiu mulțumită chiar dacă cunosc numai dragostea Ta, dar am nevoie de Tine să mă înveți cum.”
Apoi am descoperit că sufeream de otrăvire cu mercur. Odată ce mercurul a fost eliminat din corp, starea mea mentală s-a îmbunătățit foarte mult. Dumnezeu mi-a dat o a doua șansă.
Cu toate acestea, am început să am dureri de cap, care creșteau în frecvență și în intensitate până când am ajuns să am migrene întreaga zi. Doctorii nu au putut identifica sursa acestor dureri, nici ceva ce să mă ajute. Durerile de cap au început să îmi conducă viața și mi-au redus productivitatea. În decurs de patru luni, a fost numai o zi întreagă și încă două jumătăți de zi când nu am avut dureri de cap și m-am simțit bine.
Întrebarea din partea lui Dumnezeu a revenit în mintea mea: „Sunt suficient pentru tine? Poți fi mulțumită doar cunoscând iubirea Mea?”
Dumnezeu a fost cu mine. Am experimentat dragostea, harul și puterea Lui în mijlocul migrenelor. Știam că harul Său îmi este suficient. Dar tot nu este același lucru cu mulțumirea numai cu dragostea Lui.
Știu că prin greutăți pot să cresc (Iacov 1:2-4). Domnul este cu mine și nu mă va lăsa, nu mă va abandona (Evrei 13:5-6). El lucrează prin toate lucrurile pentru binele meu și spre gloria Lui (Romani 8:28-29) și El e credincios și demn de toată încrederea (Deuteronom 7:9). Și totuși mă întreb. Pot fi mulțumită să cunosc pur și simplu dragostea Lui?
În mila Lui, Dumnezeu mi-a dat încă un răgaz. Niște sfaturi nesolicitate ale unei cunoștințe au condus la descoperirea cauzei durerilor de cap și la un tratament cu succes. Nici nu-mi amintesc când m-am mai simțit atât de bine și tresalt de bucurie când mă gândesc la mila lui Dumnezeu. Dar întrebarea Lui persistă: „Sunt suficient?”
Am cântat recent cântarea „Știind că-I viu” scrisă de Bill și Gloria Gaither, inclusiv versul „Viața merită trăită, doar pentru că El trăiește” (“engl. Life is worth the living, just because He lives”). Și m-am întrebat: „Chiar este așa pentru mine?”
Isus nu numai că trăiește. El m-a ales, mă iubește, mă protejează și se îngrijește de mine. El a spus: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (Matei 28:20) și „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea este făcută desăvârșită în slăbiciune.” (2 Corinteni 12: 9). Am viață datorită Lui. Dar oare viața mea merită trăită numai pentru că El trăiește?
Îmi este El de ajuns? Întrebarea este valabilă pentru toți cei care Îl cunosc. Isus a dat totul pentru noi; El „împlineşte totul în toţi.” (Efeseni 1:23) și El vrea să fie totul pentru noi. Întrebarea este: „Îmi este El suficient?” Îi cunoști dragostea? Ți-ar fi dragostea Lui suficientă, dacă El ar fi fost tot ce ști?
