Ca oameni de afaceri, suntem mereu implicați în planul acesta profesional. Mi-am supravegheat serviciul financiar de mai bine de 35 de ani. Este o întrebare pe care ar trebui să ne-o adresăm mereu, anume: „A cui este această afacere, până la urmă?”.
Majoritatea ar răspunde cu mândrie: „Este afacerea noastră (a mea)”. Acesta ar fi răspunsul tipic despre orice afacere de familie. Afacerile mai mari sunt în general conduse de un grup de parteneri sau un număr mai mare de acționari. Deseori, câțiva acționari majoritari dețin controlul asupra afacerii, în mare parte.
Eu sunt de părere că ne înșelăm singuri dacă credem că afacerea pe care o conducem este, de fapt, a noastră. Biblia ne spune cine este Acela care, deține, într-adevăr, totul! Totul este al Tatălui nostru din Ceruri, dar, într-adevăr El îngăduie să administrăm, pentru un timp, o afacere, aici, pe pământ. Și de multe ori, chiar apucăm să transmitem această afacere către generația următoare. Însă, mai devreme sau mai târziu, ajungem tot la El. Totul face parte din planul Lui minunat. Din punctul meu de vedere, munca este plăcută și ar trebui făcută cu plăcere. Nu ar trebui să fie o povară, însă pentru a te bucura de ea, trebuie să ai o perspectivă corectă. Ca exemplificare, voi vorbi despre călătoria mea spirituală.
Cu câteva luni înainte să împlinesc 40 de ani, am făcut un salt de la viața de corporatist către domeniul financiar. Fără să fi vândut vreodată vreun produs, știam că acesta este un risc major. Da, aveam abilități care să facă saltul mai ușor, dar nu aveam nicio garanție de succes. Știam doar că vreau să ies din cultura corporatistă.
Dintotdeauna am avut un spirit de antreprenor și am fost mai independent de fel. Viața de New York m-a pregătit. Iar după 35 de ani încă sunt dator unei companii care a văzut în mine ceea ce nu am știut că exista.
Primul an în acest nou domeniu s-a dovedit a fi o adevărată provocare. Mi s-a spus să aleg un nou manager de vânzări, după ce primul meu șef a preluat birourile din Santa Barbara, California, iar cel de-al doilea s-a orientat spre alt domeniu. Cu câteva luni înainte, Îl acceptasem pe Isus Hristos în viața mea ca Domn și Mântuitor, așa că am ales un manager pe care îl admiram pentru credința lui creștină puternică. Cât timp am lucrat în echipa lui a fost o binecuvântare pentru mine, iar mai târziu am fost promovat într-o funcție de conducere în vânzări.
În cel de-al patrulea an, am cunoscut organizația CBMC. Relațiile formate în acea organizație internațională mi-au oferit încurajarea și uneltele de care aveam nevoie pentru a rămâne puternic spiritual în perioade mai grele. Una dintre cele mai importante lecții pe care le-am învățat a fost găsirea răspunsului la întrebarea de mai sus: „A cui este afacerea, până la urmă?”
În ultimele zeci de ani, au fost scrise multe cărți despre succesul în afaceri. Dintre ele, pentru mine o carte a ieșit în evidență, deasupra tuturor și anume cartea lui Jim Collins intitulată „De la bine la măreț: De ce unele companii fac saltul… iar altele nu”, care a devenit clasică pentru teoria managementului. Collins scrie că măreția în afaceri nu vine ușor. Aș adăuga propria mea credință și anume că măreția vine din recunoașterea că Dumnezeu conduce afacerea – și din aprecierea celor care sunt implicați în afacere, în timp ce îi dăm lui Dumnezeu gloria pentru succesele care apar.
În Luca 12.16-21, Isus spune o pildă despre un om bogat care s-a hotărât să își dărâme hambarele și să construiască altele mai mari pentru a depozita toată recolta lui. Acest om simțea că are suficient de multe și pur și simplu putea să spună: „odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te”. În versetele 20-21 Isus avertizează „Dar Dumnezeu i-a zis: «Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?” Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.»”.
Trebuie să fim bogați față de Dumnezeu și să realizăm că tot ce avem este al Lui. V-aș recomanda și v-aș încuraja să Îl căutați pe El și să Îi recunoașteți prezența în tot ceea ce faceți pe plan profesional – și în viață, în general.
