În acest timp de instabilitate politica în România în care politicienii parcă joacă o versiune sofisticată a filmului „BraveHeart”, unii pe un deal alții pe alt deal și zile întregi strigă unii la alții, se atacă, aruncă cu noroi și fac acuzații unele mai ridicole decât celelalte. De multe ori ți se pare că găsești mai multă maturitate la grădiniță decât pe scena politică a României. Văzând toate astea este ușor să devii cinic sau la fel de ușor este să devii înfricat.
Tot ceea ce se întâmplă îți dă o grămadă de motive să fii îngrijorat pentru tine și pentru țară. Economia e tot mai șubredă și nimeni nu pare să aibă o soluție, gradul de moralitate e tot mai scăzut și cu toate avertizările Bibliei, nu suntem în stare să protejăm drepturile celor nenăscuți. O frază pe care o aud constat în ultimele luni este „Cu ăștia la putere o să fie vai și amar de noi!” Dar oare chiar așa este? Este oare cerul neliniștit de clasa politică din România? Nu cred! Și eu cred că cel credincios trebuie să privească politica printr-o altă lentilă decât cei din jurul lui. Nu prin acțiunea celor care votează, ci prin mâna lui Dumnezeu. Noi știm din Scriptură ca Tatal nostru Ceresc este peste conducători și El se foloseste de ei pentru a-și îndeplini voia Lui perfectă. Și de aceea contează mai puțin cine ocupă tronul de la Palatul Victoria pentru că ceea ce contează este cine ocupă tronul Ceresc.
Neemia a experimentat asta în viața lui. Povestea lui Neemia începe cu vestea tristă că zidurile Ierusalimului au fost distruse și porțile au fost arse. Și Neemia a vrut să ajute, dar nu putea să ajute pentru că el era mâna dreaptă a regelui Artarxerxe, era cel care ținea paharul, ceea ce însemna că era cel mai de încredere oficial din casa împăratului. Singurul mod prin care ar fi putut ajuta era cu binecuvântarea împăratului, însă de ce și-ar fi lăsat împăratul cel mai de încredere slujitor să plece și să lucreze în Ierusalim? Nu avea nici un motiv, așa că Neemia începe să se roage. Și Neemia se roagă așa:
„Ah, Doamne, să ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău şi la rugăciunea robilor Tăi, care vor să se teamă de Numele Tău! Dă astăzi izbândă robului Tău şi fă-l să capete trecere înaintea omului acestuia!” Neemia 1:11
Neemia se roagă timp de 9 luni în fiecare zi fără să-i zică ceva împăratului. Și într-o zi împăratul Artaxerxe îi zice: „De ce ai fața așa de tristă?” Lui Neemia îi este frică că împăratul se va supăra dacă afla motivul, însă îi spune cum Zidurile Ierusalimului au fost dărâmate și cum porțile au fost arse și îi mai zice despre dorința lui de a merge înapoi și de a-i ajuta pe cei din poporul său. Răspunsul împăratului este „Ce ceri?” Și Neemia cere soldați, cai, scrisori de susținere, cere bani și materiale, iar împăratul i le dă pe toate pentru că Dumnezeu îi înmoaie inima pentru nevoia Ierusalimului.
Dumnezeu este peste România. Nu președintele, nu primul-ministru sau vreun parlamentar este cel care conduce, conform Scripturilor peste el sau peste ea este o putere mai mare care supraveghează totul. Președintele nu decide ce vrea, guvernul nu ne controlează viitorul, Dumnezeu este cel care o face. Biblia este plină de versete ca acestea
„Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului. Pe care îl îndreaptă încotro vrea” Proverbe 21:1 „Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti Tu Dumnezeu în ceruri şi nu stăpâneşti Tu peste toate împărăţiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mână tăria şi puterea, aşa că nimeni nu Ţi se poate împotrivi?” 2 Cronici 20:6
Nu sunt astea oare niște vești liniștitoare? Îi putem lăsa pe alții să se tulbure sau să se teamă, pentru că noi copii lui Dumnezeu știm că indiferent cine ne conduce, tot Dumnezeu e pe tron. Noi ne putem încrede în lucrarea lui Dumnezeu. Câte națiuni nu a văzut El cum vin și trec? Câți regi nu a văzut El cum se ridică și apoi cad? Câți președinți nu a văzut El aleși și apoi demiși? Dumnezeu nu este îngrijorat, iar pentru că noi ne încredem în El, nici noi nu suntem îngrijorați.
Dar ce putem face între timp? Putem asculta, ne putem face opinii, putem gândi. Ne îndeplinim îndatoririle civile și cel mai important: ne rugăm. Într-una dintre epistolele către Timotei, Pavel îi spune acestuia care este primul lucru pe care biserica trebuie să-l facă:
„Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.” 1 Timotei 2:1-4
Asta este datoria bisericii: să se roage. Aceasta este datoria noastră: să fim oameni ai rugăciunii. Toți conducătorii țării sunt servitori ai lui Dumnezeu fie că vor, fie ca nu, fie că știu asta sau nu
„Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu.” Romani 13:1
„El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău.” Romani 13:4
Conducătorii țării noastre sunt slujitori ai lui Dumnezeu, iar sarcina noastra este să ne rugăm pentru ei. Eu cred că a venit momentul să ne luăm în serios această sarcină și când o vom face, se va împlini versetul:
„Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.” 2 Cronici 7:14
Autor: Aniel Naste
