„Vreau să fac o diferență în lume.” Ați făcut vreodată afirmația aceasta? Este un gând pe care mulți dintre noi l-am exprimat, în public sau în noi înșine. Fie că faceți parte dintr-o generație mai veche la sfârșitul carierei sau din generația „milenială” la începutul unui loc de muncă, mulți dintre noi avem această dorință.
Întrebarea este: cum să facem această diferență? Cum putem reuși să lăsăm o amprentă care să dureze mult după ce ne sfârșim cariera?
Sunt multe sugestii posibile, dar una aș recomanda-o cu toată tăria: mentoratul. Da, știu, s-ar putea să obiectați și să spuneți ceva de genul: „Am avut un mentor odată – a fost o experiență cumplită!”. Nu vorbesc despre acest gen de mentorat. Mulți dintre noi am avut experiențe urâte în care ni s-a dat din oficiu un mentor, însă nu era interesat într-adevăr de noi și privea această sarcină ca fiind ceva impus de alții.
Nu, genul de mentorat despre care vorbesc eu implică o relație de beneficiu reciproc, doi oameni aflați într-o călătorie împreună căutând să crească și să zidească pe celălalt. Când, împreună cu David A. Soddard, am scris cartea „Inima mentoratului: Zece principii dovedite pentru dezvoltarea la potențialul maxim“, am scris despre experiența lui David care a avut doi mentori extraordinari care au investit mult în el, l-au ascultat și l-au învățat ce înseamnă să fii om de succes în afaceri – și în viață.
David, la rândul lui, a transmis și el mai departe acest proces în viețile altor zeci de alți oameni, timp de mai bine de 30 de ani. David a murit acum cinci ani, însă impactul său – amprenta pe care a lăsat-o prin mentorarea altora – continuă să se vadă și astăzi în viețile multora.
Cum arată acel gen de mentorat? Iată câteva principii pe care le-am menționat în cartea noastră, împreună cu prevederile biblice care întăresc acele principii:
A trăi înseamnă a dărui. Prea de multe ori, vedem mentoratul prin niște lentile de tipul „eu ce câștig din asta?”. Mentoratul cel mai eficient este acela care se concentrează pe interesele celui care este mentorat, pe care îl numim „partener în mentorat”. Vrem să îl ajutăm să devină varianta cea mai bună a lui/ei. „…să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuşi a zis: «Este mai ferice să dai decât să primeşti.»“. (Fapte 20:35)
Mentoratul este un proces care necesită perseverență. Petrecerea timpului cu cineva care are nevoie de ajutorul nostru poate deveni frustrant sau descurajator, mai ales atunci când nu vedem progresul pe care îl așteptam. De aceea este nevoie de perseverență, de a merge înainte și de a rămâne dedicat mentoratului chiar și atunci când nu se împlinesc așteptările. „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)
Mentorii eficienți deschid își lumea către partenerul lor de mentorat. Nimic nu câștigă încrederea mai mult decât a fi transparent, chiar deplin vulnerabil pentru celălalt. Să fim deschiși către alții, onești cu propriile lupte și asta va oferi celorlalți încrederea de a se deschide față de noi. „Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa noastră, atât de scumpi ne ajunseserăţi.” (1 Tes. 2:8)
Autor: Robert J. Tamasy
