Photo by Priscilla Du Preez on Unsplash
Mulți dintre noi ne simțim poate puțin inconfortabil la gândul că am putea fi sfinți. Sfințenia ni se pare a fi un atribut rezervat lui Dumnezeu și unii poate avem dificultăți în a explica ce este mai exact sfințenia. Cu toate acestea, în cartea Levitic, Dumnezeu spune în mod clar poporului Său:
„Voi să vă sfinţiţi şi să fiţi sfinţi, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.” Leviticul 20:7
Este aproape imposibil pentru mine să cuprind sfințenia lui Dumnezeu. Sfințenia Lui este antiteza a ceea ce sunt și ceea ce știu eu și acest lucru stârnește tot felul de sentimente înăuntrul meu – de la teroare grozavă la reverență tremurândă.
Am citit numeroase pasaje din Scriptură și cărți despre sfințenia lui Dumnezeu și acest lucru m-a determinat să reflectez asupra modului disprețuitor în care îl tratăm pe Dumnezeu în mijlocul unor binecuvântări atât de incredibile de care avem parte.
În decursul unei zile obișnuie, în timp ce m-am uitat mai atent la tot ceea ce mă înconjoară, am rămas uimită de cât de multe ni se oferă și de câte dintre aceste lucruri credem că ni se cuvin. Am fost copleșită de cât de mult mi-a oferit Dumnezeu, și mi-am dat seama cât de rar recunosc că toate acestea vin din mâna Lui.
Acest avertisment, pe care îl întâlnim în Biblie, mi-a venit în minte:
„Vezi să nu uiţi pe Domnul Dumnezeul tău… Când vei mânca şi te vei sătura, când vei zidi şi vei locui în case frumoase, când vei vedea înmulţindu-ţi-se cirezile de boi şi turmele de oi, mărindu-ţi-se argintul şi aurul şi crescându-ţi tot ce ai, ia seama să nu ţi se umfle inima de mândrie şi să nu uiţi pe Domnul Dumnezeul tău.” Deuteronomul 8:11-14
Aceste cuvinte ar trebui să ne atragă atenția. Când privim la măreția Dumnezeului nostru, atunci vrem să și facem ceva pentru a-L onora pe El. Atunci suntem ca Petru când l-a văzut pe Isus în toată slava Sa cu Moise și Ilie. El a spus:
„Doamne … dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.” Matei 17:4
Însă în cartea profetului Mica, Dumnezeu ne spune ceea ce ne cere El pentru ca să Îi fim plăcuți înaintea Lui:
„Cu ce voi întâmpina pe Domnul şi cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului celui Preaînalt? Îl voi întâmpina oare cu arderi-de-tot, cu viţei de un an? Dar primeşte Domnul oare mii de berbeci sau zeci de mii de râuri de untdelemn? Să dau eu pentru fărădelegile mele pe întâiul meu născut, rodul trupului meu, pentru păcatul sufletului meu? Ţi s-a arătat, omule, ce este bine! Şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” Mica 6:6-8
Dumnezeu nu caută bărbați și femei care să fie perfecți; Dumnezeu nu ne cere să construim monumente impunătoare pentru El. Dumnezeu caută oameni care să aibă reverență în inimă și să Îl onoreze pe El prin stilul lor de viață. Dumnezeu caută oameni în care să poată locui, prin care să poată vorbi și prin care El să poată lucra. El caută oameni dispuși să fie puși deoparte.
Doamne, știu că Tu cunoști provocările cu care mă confrunt, pentru că Tu m-ai creat. Dar, de asemenea, știu că Tu ești sfânt și minunat și că scopurile Tale pentru copiii Tăi depășesc cu mult ceea ce puteam să visez sau să îmi imaginez vreodată. Iartă-mă, pentru că atenția mi-a fost distrasă de la Tine. Îmi îngenunchez inima și genunchii înaintea Ta, Împăratul împăraților și Domnul Domnilor. Lucrează în mine, ca să fiu plăcut înaintea Ta, Dumnezeule. Inima mea rostește împreună cu îngerii, spunând: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” Isaia 6:3
