Photo by Arthur Miranda on Unsplash
Discursul instigator la ură, cunoscut pe larg prin expresia originară din engleză „Hate Speech”, este un termen folosit adesea de către liberali în atacurile lor asupra creștinilor. Orice lucru care nu se conformează punctului de vedere liberal este de multe ori ridiculizat și etichetat drept un discurs de ură. Dar, ce este cu adevărat discursul instigator la ură?
Conform unor definiții din mediul online american, discursul de ură („Hate Speech”) este:
- „un discurs care atacă o persoană, sau un grup pe baza rasei, a religiei, a sexului sau a orientării sexuale.” (dictionary.com)
- „un termen pentru discursuri destinate să degradeze, să intimideze sau să incite la violență sau la acțiuni prejudiciabile împotriva unei persoane, pe motiv de rasă, etnie, origine națională, religie, orientare sexuală sau handicap. Termenul acoperă atât comunicarea scrisă, cât și cea orală.” (usaeducationguides.com)
- „comunicare, care nu poartă altă semnificație decât expresia urii pentru un anumit grup, în special în circumstanțe în care această comunicare este de natură să provoace violență. Este o instigare la ură în primul rând împotriva unui grup de persoane pe motiv de rasă, etnie, origine națională, sex, religie, orientare sexuală, precum și alte motive asemănătoare. Discursul de ură poate fi orice formă de expresie considerată ofensatoare pentru grupurile rasiale, etnice și religioase, cât și pentru alte minorități sau pentru femei.” (definitions.uslegal.com)
Așadar, putem vedea că discursul de ură este cel care atacă o persoană sau un grup, bazat pe rasă, religie, sex sau orientare sexuală și care are potențialul rezultat de a stârni la prejudicii împotriva acestor persoane.
Poate că și liberalii ar trebui să studieze mai mult semnificația discursului de ură. Ca și creștini avem dreptul să ne exprimăm părerile, avem dreptul să exercităm libertatea convingerilor noastre religioase. Avem acest drept – momentan. Dar acest lucru se poate schimba, ca și rezultat al discursului de ură al liberalilor, care este atât de des adresat creștinilor. Liberalii se folosesc adesea de apelative la adresa creștinilor (homofobi, incitatori la ură, etc), ne etichtetează ca bigoți și spun că slujim unui Dumnezeu depășit. În acest sens, ei comit exact eroarea de care ne acuză. Iată cum…
Ei ne denigrează și ne atacă ca și creștini (un grup religios); și, sunt sigur, că încearcă prin aceasta să intimideze creștinii, pentru că aceștia, împreună cu convingerile lor religioase, să stea departe de domeniul politic și de structurarea socială a culturii în care trăim. Ei degradează stilul nostru de viață creștin, care include dreptul la dezaprobarea homosexualității, bestialității, pedofiliei, poligamiei, poliandriei, pornografiei, etc. De asemenea, ei încurajează acțiuni prejudiciabile împotriva creștinilor prin faptul că răstălmăcesc creștinismul. De exemplu, ei îl numesc pe Dumnezeul Vechiului Testament drept un ucigaș de copii, un maniac al genocidului, homofob, etc. Astfel de acuzații pot incita cu ușurință la ură și violență față de creștini.
La urma urmei, dacă un grup religios este acuzat suficient de mult, oamenii vor începe să creadă că aceste acuzații sunt adevărate. Și, așa cum știm cu toții, convingerile conduc la acțiuni (gândiți-vă la efectul propagandei lui Hitler asupra evreilor). Ce s-ar întâmpla cu creștinii, dacă toată lumea din jurul lor ar crede că ei urmează un Deumnezeu ucigaș, etichetat drept homofob, care sprijină genocidul? Prin etichetarea grupurilor de oameni (de exemplu, etichetarea creștinilor) în moduri negative, devine mai ușor pentru un alt grup de oameni (liberalii?) să urască celălalt grup, să se detașeze emoțional, și să devină tot mai irațional și probabil și violent. Cei care au fost îndoctrinați de astfel de discursuri de ură ale ipocriziei liberale (pe care societatea modernă pare să o adopte atât de ușor) îi tratează pe creștini cu dragoste și bunătate, sau îi intimidează și le provoacă frică? Care grup aduce pace și care aduce persecuție?
Un astfel de raționament, însă, nu îi va opri pe liberali de la ipocrizia pe care o promovează (probabil din cauză că nu s-au gândit prea departe la aceste lucruri). Aceia dintre liberali, care îi etichetează pe alții și dau dovadă de intoleranță, se grăbesc să judece și sunt înceți în dragoste. Ei sunt dornici să îi învinovățească pe alții, în timp ce ignoră vinovăția lor. Ei condamnă cu ușurință și rămân orbi la modul în care fac exact același lucru de care îi acuză pe ceilalți. Cine știe? Poate că atitudinile lor au fost modelate de discursul lor de ură mai mult decât își dau seama.
Dacă noi suntem persecutați, trebuie să o considerăm ca o binecuvântare din pricina lui Hristos, care a fost și El persecutat în mod nedrept (1. Corinteni 2:8). Răspunsul nostru trebuie să fie acela de a-i binecuvânta pe cei care ne persecută (Romani 12:14). Dacă suntem acuzați, trebuie să suportăm și să îl proslăvim pe Dumnezeu (1. Petru 4:16). Însă aceasta nu înseamnă că trebuie să fim inactivi și să nu facem nimic. Avem dreptul la autoapărare (Luca 22:36), deoarece trebuie să răspundem oricui ne cere socoteală de nădejdea care este în noi (1. Petru 3:15). În timp ce facem acest lucru, iubirea noastră trebuie să fie fără ipocrizie (Romani 12:9). Nu trebuie niciodată să răsplătim răul cu rău (Romani 12:17); și în măsura în care este posibil, trebuie să trăim în pace cu toți oamenii (Romani 12:18) – chiar dacă mulți nu vor dori să trăiască în pace cu noi.
În cele din urmă, nu este bigotism, gândire îngustă sau discurs de ură să spunem că îl urmăm pe Dumnezeu și că credem că homosexualitatea, pornografia, pedofilia, violul, adulterul, etc. sunt toate greșite. Noi exprimăm libertatea noatră de religie – lucru de care liberalii se tem. Fiți siguri, că pentru dreptate și adevăr suntem persecutați și blestemați, etichetați și învinuiți în mod fals de aceia care caută să judece credința noastră.
Legat de acest subiect, R. Albert Mohler Jr., a concluzionat într-un articol că am devenit martorii criminalizării creștinismului.
