de Jim Mathis
O reclamă a companiei Lutfhansa Airlines punea următoarea întrebare: „Ce momente vă veți aminti peste 20 de ani?”. Am vorbit cu soția mea și amândoi am căzut de acord că lucrurile pe care le făcusem în prima parte a anului respectiv ne vor rămâne în memorie chiar și peste 20 de ani. Asta includea o săptămână în Paris și participarea la un târg de fotografie în Germania.
Următoarea noastră întrebare a fost despre ceea ce am făcut acum 20 de ani și încă ne este proaspăt în memorie astăzi. Imediat, amândoi ne-am gândit la călătoria noastră în Suedia și Norvegia, din 1998. Am zburat la Stockholm împreună cu mama mea suedeză și noul ei soț. După câteva zile petrecute în Stockholm, am luat trenul către Oslo, Norvegia, oprind în câteva locuri pentru a ne căuta rădăcinile familiei. De acolo a urmat o călătorie extraordinară de-a lungul Norvegiei, până la Bergen.
Ne-am bucurat de orașul acela frumos și apoi am închiriat o barcă cu motor și am mers pe coastă admirând fiordurile și câteva sate de pescari, iar apoi am luat trenul înapoi spre Bergen.
Totuși, sunt câteva perioade din viața noastră despre care nu ne aducem aminte mai nimic. De exemplu, anul 1980 s-a dovedit a fi un an cam în ceață; a trebuit să mă uit la fotografii ca să îmi împrospătez memoria. Acesta este unul dintre marile beneficii ale fotografiilor, în mod special atunci când ne notăm data pentru a ne fi mai ușor în prezent să ne amintim momentele plăcute cu familia și prietenii.
Eu mi-am petrecut majoritatea vieții ca fotograf și implicat în afaceri cu fotografii și mereu le spun tuturor că sper să își documenteze viața, perioadele bune și rele, cu fotografii de care să se bucure mulți ani mai târziu. Pe de altă parte, imaginile stocate în mintea noastră pot fi la fel de valoroase, în special atunci când este vorba despre relații importante de care ne-am bucurat. Apreciez mult ce spune Biblia despre asta:
Totul este despre oameni. Mulți își dedică viața pentru diverse scopuri și împliniri, fie în domeniul profesional, fie în achiziția de lucruri materiale. Însă toate acestea vor trece. Putem pierde tot ce este material și chiar cea mai prestigioasă slujbă este temporară. Într-o zi vom pleca și vom fi înlocuiți cu altcineva. Oamenii – relațiile pline de semnificație pe care le stabilim cu ei – sunt lucruri care vor rămâne. „Pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta.” (Isaia 43:4)
Investițiile pe care le facem în oameni aduc dividende eterne. Toate reușitele vor fi uitate și posesiunile noastre se învechesc, dar contribuțiile pozitive pe care le aducem în viețile altora rămân pentru totdeauna. „Eu n‑am bucurie mai mare decât să aud despre copiii mei că umblă în adevăr.” (3 Ioan 4)
Impactul pe care l-am avut asupra oamenilor este impactul vieții noastre. Apostolul Pavel, după ce și-a lăudat protejatul, pe Timotei, i-a spus: „Și ce-ai auzit de la mine, în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” (2 Timotei 2:2). Mai târziu a spus: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.” (2 Timotei 4:7). Lucrarea la care fusese chemat s-a terminat.
Până la ultima sa suflare, atenția apostolului Pavel s-a îndreptat spre ascultarea de Dumnezeu și slujirea celor pe care i-a adus Dumnezeu în viața lui. Acestea au fost imaginile din mintea lui Pavel pe când contempla și își evalua ultimele momente ale vieții sale.
