,,Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.’’
(Filipeni 4:8-9)
Stai liniștit, e mai ușor de zis decât de făcut, nu-i așa? Uneori mi-aș dori și eu să pot să stau liniștită, mai ales când am zile că azi, o zi în care trebuie să lupt pentru a câștiga controlul asupra gândurilor mele.
De ceva timp, mintea îmi e ocupată cu diferite gânduri – sunt sub tratament pentru cancer la sân, am grijă de soțul meu care are o boală musculară rară și progresivă, avem de suportat o povară uriașă pe plan financiar, gestionând totodată cu îngrijorare educația fiului nostru cel mic. La asta s-a mai adăugat și o problemă mecanică la ambele vehicule.
Apoi, în această dimineață, după ce am investit multe ore pe un proiect special încercând să ajut o persoană pe care o respect foarte mult, am primit un e-mail dur din partea persoanei respective.
După toate acestea, le mai pot spune oamenilor să stea liniștiți?
Am învățat de-a lungul anilor că Dumnezeu îmi dă o mulțime de oportunități pentru a deveni mai buni în lucrarea mea. Și acum, aceasta este una din acele perioade.
Îmi place să vorbesc cu mine însumi uneori, și îmi spun “Inspiră expiră. Calmează-te, Twila. Este timpul să îți reamintești încurajările pe care le transmiți atât de ușor celorlalți.” Cu alte cuvinte, îmi place să mă încurajez singura înspre a face ceea ce le spun altora.
Și unul dintre adevărurile importante pe care îmi place să le reamintesc oamenilor este acesta: lucrul asupra căruia ne concentrăm cel mai mult, acela devine stăpânul nostru.
Dacă îmi păstrez atenția asupra problemelor și a durerilor mele (sau a cuvintelor dureroase), ele devin copleșitoare și tind să-mi controleze viața. Dar dacă îmi fixez gândurile asupra lui Dumnezeu, El se mărește în inimă și în mintea mea și îmi amintesc cine este și ce poate să facă. Atitudinea mea se schimbă. E nevoie de luptă, dar merită.
Versetul amintit mai sus, din Filipeni 4:8-9 ne încurajează să ne gândim la ceea ce este adevărat, nobil, drept, pur, minunat, admirabil, excelent sau demn de laudă. Dacă punem acest gen de gândire în practică, vom putea să fim liniștiți, să avem pace.
