Marți – UNITATE ÎN CREDINȚĂ (CREZ)
1 Ioan 5:9-13. Evrei 11:1-3,6.
Există o singură credință adevărată și mântuitoare (Efeseni 4:5) și ea a fost data sfinților odată pentru totdeauna (Iuda 3).
Vechiul Testament vorbește despre credința în Răscumpărătorul promis, ce urma să vină. Noul Testament vorbește despre Aceeași Persoană, dar care a venit și a adus răscumpărarea prin jertfa Sa, împlinind astfel Scripturile. Așadar, avem o credință unitară în Fiul lui Dumnezeu, pentru toate veacurile.
Există o singură sursă a credinței noastre – Cuvântul lui Dumnezeu (Romani 10:17), care este veșnic (Matei 24:35) și este singura bază a credinței mântuitoare. Credința mântuitoare este centrată atât pe Persoana Mântuitorului (cine este El?), dar și pe lucrarea Sa (ce a făcut El?); aceste răspunsuri ne sunt oferite de Însuși Dumnezeu, în Cuvântul Său (1 Ioan 5:9-13).
Trebuie specificat faptul că, o credință doar la nivel intelectual (chiar dacă este corectă din punct de vedere doctrinar) nu va mântui pe nimeni; este necesar ca ea să ne cuprindă întreaga noastră ființă (2 Corinteni 5:17), adică să ajungem la „ascultarea credinței” (Romani 1:5b).
De asemenea, credința adevarată se manifestă prin fapte, adică faptele omului sunt în concordanță cu credinta lui, conform cu Iacov 2:14-20. Deci, toți aceia care au credința adevărată vor trăi credința lor și asta îi va uni cu cei ce cred la fel.
Deoarece Satan pervertește tot ce este bun și adevărat, Dumnezeu ne cheamă „să luptăm pentru credința ce ne-a fost dată” (Iuda 3):
- apărând principiile Scripturii;
- respingând ereziile care fie scot din Cuvânt, fie adaugă la Cuvântul lui Dumnezeu;
- trăind noi înșine în veghere, fără a face compromisuri cu tot ce este lumesc și păcătos;
- vestindu-l așa cum ne-a fost dat.
Domnul să ne ajute să avem credința și trăirea adevărată, pentru a fi mântuiți, a-L onora pe Domnul, și a fi o mărturie pentru cei necredincioși.
Mulțumim:
- Pentru darul credinței, primit de la Dumnezeu (Efeseni 2:8).
- Pentru Cuvântul lui Dumnezeu, prin care am primit credința (Romani 10:17) și prin care creștem în ea (2 Corinteni 3:18).
Ne pocăim:
- Pentru că, de multe ori, am umblat prin vedere, în loc să umblăm prin credință.
- Pentru toate situațiile în care ne-am încrezut în noi înșine, în oameni sau în alte lucruri, în loc să ne încredem în Dumnezeu.
Cerem:
- Ca Dumnezeu să ne ajute zilnic să trăim prin credință, și nu prin vedere.
- Ca, în aceste vremuri tulburi, Dumnezeu să ne dea puterea de a lupta pentru credința ce ne-a fost dată.
Puterea să proclamăm Evanghelia Domnului Isus ca singura cale de mântuire de la pierzarea veșnică.
