Recent am intrat într-un magazin de cadouri, vroiam să iau un cadou pentru ziua de naștere a unui prieten. În acel magazin am fost întâmpinat de un nou angajat. Locuiesc într-un oraș mic, astfel încât un nou angajat este remarcabil. Ne-am salutat, iar când i-am spus numele meu, el m-a surprins spunând: „Știu cine ești! Dar nu te vei gândi de unde te cunosc.”
Nu mi-am amintit să mă fi întâlnit cu acest nou angajat înainte, dar mi-am pus creierul serios la treabă să încerc să-mi amintesc dacă a vizitat biserica noastră sau a fost la vreo întâlnire unde am vorbit, fără să îmi amintesc. Într-un final a spus: „Te cunosc de la ziar. Articolele tale mi-au salvat viața.”
Acest lucru mi-a luat prin surprindere.
Am fost scriitor și am publicat mai multe cărți, dar cu aproximativ zece ani în urmă, am avut o dorință în inima mea să ajung la oameni vorbind din Cuvântul lui Dumnezeu. Ceea ce scriu (și ce tipăresc) nu este la ordinea zilei în majoritatea ziarelor din SUA. Nu mi s-a cerut niciodată să-mi schimb genul textului său să folosesc mai puțin versetele din Scriptură. Acest angajat a primit ziarul nostru în fiecare săptămână, fiind la peste 300 de kilometri, în timpul celei mai mari încercări din viața sa.
A explicat că, după ce o persoană iubită a murit, a început să aibă grave probleme cu alcoolul. A găsit ajutor prin intermediul unui fost membru al „alcoolicilor anonimi”. A renunțat la vechiul viciu și a spus: „Cuvintele din acel ziar m-au ancorat când vroiam să renunț.”
În predica de pe munte, Isus a spus:
„Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.”
(Matei 5:14)
Nu cred că ne dăm seama cât de multă lumină aducem acestei lumi, atunci atunci când ne supunem planului lui Dumnezeu și facem ceea ce Dumnezeu ne pune pe inimă.
Imaginează-ți că stai într-o cameră întunecată, noaptea, fără ferestre – atât de întunecată, încât trebuie să mergi prin acea cameră bâjbâind, pentru a găsi ușa. Acum imaginați-vă că vedeți o mică licărire în cameră. Imediat ochii noștri s-ar îndrepta la acea lumină, oricât de mică ar fi ea, din cauza puterii sale de a lumina prin întuneric. Așa este credința noastră în lume.
Probabil că nu ești scriitor, dar nu am nici o îndoială că te-ai întrebat (așa cum o fac și eu uneori) dacă luminezi cu adevărat în lume. Răspunsul e DA! Dacă permiți ca lumina ta să strălucească, chiar produci o lumină. Poate a fost o conversație simplă la magazinul de la colț unde un străin te-a auzit vorbind despre credința ta în Isus Hristos. Sau un gest simplu pentru o persoană fără adăpost, gest pe care cineva de pe stradă îl observase. Dumnezeu folosește toate acestea pentru a ajunge la oameni pe care nu i-ați cunoscut niciodată.
S-ar putea ca niciodată să nu știi câtă influența ai avut în călătoria cuiva în timpul vieții, dar Dumnezeu știe. Și, îndrăznesc să spun că poate și viața ta a fost influențată undeva de alta.
Așa că poartă-ți lumina prin întuneric, cineva este condus de ea.
„Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.”
(Matei 5:16)
