M-am uitat la aplicația GPS de pe telefonul meu. Eram pe drumul spre un grup de prieteni unde am fost invitat să discut despre una dintre cărțile mele. Înainte de a porni la drum, timpul estimat de sosire a arătat că voi ajunge cu cinci minute târziu.
De ce nu pot pleca la timp? Ce este în neregulă cu mine? Gândurile acestea m-au speriat.
Acest mod de gândire nici nu m-a ajutat să recuperez timpul pierdut, nici nu mi-am pregătit inima pentru a încuraja acel grup pe care urma să îl vizitez. M-am gândit la o carte recent terminată despre o eroină imperfectă. Dacă am descoperit-o mai târziu, nu am iubit-o mai puțin.
Mi-am schimbat rapid gândurile. I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru că m-a făcut cine sunt. L-am rugat să mă ajute să fiu răbdător pentru totdeauna.
Dumnezeu mi-a folosit timpul pentru a construi o legătură. Am intrat relaxat și fericit că puteam să fiu acolo. Ar fi trebuit să se întâmple dacă aș fi rămas auto-absorbit, aruncându-mă peste slăbiciunile mele?
Citirea modului în care Dumnezeu s-a ocupat de copiii Săi în Biblie m-a ajutat să învăț să fiu curajos atunci când sunt dezamăgit. Dumnezeu i s-a arătat lui Iacov și i-a dat un vis în care Domnul stătea în vârful unei scări care a făcut legătura dintre cer și pământ, iar îngerii Săi au urcat și au coborât (Geneza 28: 10-17).
Dumnezeu a binecuvântat pe Iacov în vis și i-a promis că-i va da lui și urmașilor lui țara Canaanului.
Dacă Dumnezeu este răbdător cu noi, nu ar trebui să simțim și să ne mărim curajul și răbdarea? A trăi în regret nu ne ajută să mergem mai departe. Dar dacă îi dăm lui Dumnezeu inima, El se poate folosi chiar și de slăbiciunile noastre pentru gloria Lui și pentru binele nostru.
