Photo by Simon Matzinger on Unsplash
În perioada sărbătorii Nașterii Domnului nostru, ne strângem în biserici și auzim povestea unui Orient Mijlociu, în care familia sfântă, în calitate de minoritate religioasă din Imperiul Roman, a fost martora nașterii lui Hristos, într-un oraș departe de locul lor natal. Ne amintim, că apoi au fugit în Egipt ca refugiați politici.
Două mii de ani mai târziu, comunitățile creștine din Orientul Mijlociu – descendenți ai primilor creștini – stăruiesc în credința lor în Hristos. Ei trăiesc într-o eră a violenței, în neliniște și persecuție. Mulți au fost forțați să își părăsească locuințele și chiar mai mulți au trebuit să își părăsească țara.
Arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, a scris recent despre situația creștinilor din Orientul Mijlociu, afirmând următoarele: “Mulți au plecat. Sute de mii au fost forțați să plece din casele lor”. El trage un semnal de alarmă, spunând, că “în întreaga regiune, comunitățile creștine care au stat la baza Bisericii universale, se confruntă acum cu amenințarea dispariției iminente”. Din păcate, cuvintele arhiepiscopului nu sunt o exagerare a situației cu care se confruntă comunitățile creștine din întreaga regiune.
Libanul, care este ultima țară unde se pot refugia în siguranță creștinii din Orientul Mijlociu, a primit un număr mare de sirieni care au fugit din cauza războiului civil din țara lor. O națiune de 4 milioane de persoane găzduiește aproximativ 2 milioande de refugiați și persoane strămutate – este țara cu cei mai mulți refugiați pe cap de locuitor din lume. Această creștere a populației a adus cu sine provocări legitime pentru sistemul de infrastructură, economie și educație din Liban. După șapte ani de conflict în Siria – care nu pare că se va termina curând – în Liban s-au născut mai mulți copii ai refugiaților decât copiii cetățenilor libanezi.
Balanța delicată și pluralistică între grupările de credință din Liban ar putea schimba complet harta demografică. Lipsa unui procedeu care să permită întoarcerea în Siria în condiții de siguranță a refugiaților și a persoanelor strămutate, nu le oferă victimelor un viitor rezonabil.
În fostul grânar al Irakului de Nord, în Câmpiile din Ninive, comunitățile antice creștine și yazidi, se întorc încet și își reconstruiesc casele, dar ele sunt numai un schelet a ceea ce au fost cândva. Populația creștină din Irak a scăzut de la 1,5 milioane înainte de anul 2003, la mai puțin de 250.000 în prezent. Cei rămași se luptă să își păstreze viu patrimoniul și cultura, chiar în locul în care familiile lor au sărbătorit Crăciunul încă din timpul lui Hristos.
În Egipt, Biserica Coptă a fost din nou ținta violenței teroriste în ultimele luni. Numai în anul 2017, 128 de creștini au fost uciși din cauza credinței. Mai multe biserici au fost bombardate, pelerinii au fost atacați și casele creștinilor au fost vandalizate. Atacurile asupra comunității copte au fost îngrozitoare și oamenii părăsesc Egiptul într-un număr record.
Și a mai trecut încă un an în care Statele Unite nu recunoaște genocidul armean, iar Turcia continuă să hărțuiască biserici și să închidă pe nedrept oameni nevinovați.
Cu toate acestea, Crăciunul este un moment de anticipare, de naștere și speranță nouă. Așa că, în timp ce ne doare din cauza suferinței minorităților religioase din Orientul Mijlociu, dorim să reflectăm asupra binelui care s-a făcut în anul 2018, pentru a aduce o rază de speranță și însuflețire pentru anul următor.
În Irak, promisiunea vicepreședintelui Pence, care a spus că “ajutorul este pe drum”, a determinat Agenția pentru Dezvoltarea Internațională din Statele Unite (USAID) să acorde mai mult de 300 de milioane de dolari pentru ajutorarea minorităților religioase. Administratorul Mark Green al USAID, s-a deplasat personal în regiune pentru a efectua o evaluare a nevoilor și l-a numit pe reprezentantul special Max Primorac să supravegheze direct implementarea programelor de finanțare din SUA. Green merită acreditat pentru gestionarea distribuirii de ajutor într-un mediu sectar complex.
Cu doar două săptămâni în urmă, președintele Trump a ajuns în istorie prin semnarea Actului privind Combaterea Genocidului din Siria și Irak. Este vorba de o lege bipartizană, care să stabilească un precedent, sponsorizată de către reprezentanții Chris Smith (din partea Partidului Republican – New Jersey) și Anna Eshoo (membră a Partidului Democrat – California), care va permite pentru prima dată minorităților religioase, care sunt cele mai vulnerabile victime ale statului islamic din Irak și din Siria (ISIS), să primească ajutor direct din partea guvernului Statelor Unite ale Americii.
Un alt precedent s-a stabilit atunci când administrația Trump a sancționat Turcia, care este aliat al NATO, până când aceasta l-a eliberat pe pastorul american Andrew Brunson. Această utilizare directă a influenței americane pentru eliberarea unui om nevinovat ar trebui să fie un model pentru viitorul politicii externe.
În Egipt, presiunea constantă a guvernului l-a determinat pe președintele Abdel Fattahal-Sisi să facă pași importanți în direcția justiției și a siguranței pentru copți. Președintele i-a pus în urmărire în justiție pe teroriștii care au distrus clădirile bisericiilor, a ajutat la reconstruirea bisericilor distruse, și a numit prima guvernatoare coptă a unei provincii egiptene. Egiptul a lansat, de asemenea, recent un program de restaurare a siturilor religioase evreiești. Având în vedere că Egiptul este destinatarul al 1,6 miliarde de dolari ca ajutor din partea Americii, ar trebui să li se clarifice faptul, că sprijinul viitor depinde de îmbunătățirea drepturilor omului.
În Liban, America continuă să sprijine Forțele Armate Libaneze, forța legitimă de securitate a națiunii, și denunță în mod constant interferențele iraniene care amenință Libanul cu instabilitate și conflict.
În timp ce multe lucruri s-au realizat, mai trebuie depuse eforturi mari înainte ca creștinii să poată sărbători Crăciunul fără teamă în locul în care a început totul cu două milenii în urmă.
Crăciun fericit, din partea unui creștin din Orientul Mijlociu, scriind din ținuturile pe unde a mers Isus.
Toufic Baaklini este un libanez american cu peste 30 de ani de experiență de afaceri în domeniul finanțelor și al dezvoltării. Baaklini este directorul executiv și președintele consiliului de administrație al In Defense of Christians (În Apărarea Creștinilor) și este activ de ani de zile în serviciul pentru păstrarea comunităților creștine istorice din Orientul Mijlociu.
Sursa: The Hill
