Fără îndoială, una dintre cele mai frumoase opere clasice compuse vreodată este „Mesia” de către Georg Friedrich Händel. Händel este un compozitor german care s-a născut la Halle în 1685. Ajuns la maturitate, el şi-a dat seama că vrea să compună operă, iar atunci când a primit o invitaţie din partea familiei DeMedici s-a mutat în Italia, unde însă, la scurt timp, opera a fost interzisă de către Papă, iar Händel s-a văzut nevoit să supravieţuiască compunând lucrări de mică amploare.
În cele din urmă interdicţia a fost ridicată, iar Händel a compus o operă de succes, Agrippina; ulterior a devenit mult mai cunoscut după ce a început să compună muzică sacră, una dintre primele opere fiind„Dixit Dominus” („Aşa vorbeşte Domnul”), scrisă în 1707 şi care a devenit faimoasă în scurt timp.
La începutul secolului al XVIII-lea exista multă dezbatere cu privire la graniţa dintre muzica sacră şi cea seculară. Händel s-a trezit şi el, fără voie, prins în mijlocul disputei. Descurajat de turnura pe care o luase lumea muzicii acelor vremuri din Italia, Händel s-a mutat mai întâi înapoi în Germania natală iar apoi, în 1712, în Anglia, unde în 1727 a devenit cetăţean naturalizat. Venirea sa s-a produs într-un moment favorabil, pentru că în Anglia a fost înscăunat un rege din Hanovra, Germania, regele George; el este acel rege cu care coloniştii americani au avut atât de mult de furcă. De fapt, chiar şi Händel însuşi a fost nevoit să se întoarcă în Germania şi să devină Kapellmeister pentru George,elector al Hanovrei, înainte ca acesta să devină rege al Angliei. În 1717 Händela compus „Muzica Apelor” care a fost apreciată şi care i-a adus o oarecare recunoaştere şi remunerare.
În 1725 Händel s-a mutat într-unapartament aflat pe Brook Street, în Londra, unde a trăit până la moartea sa, în anul 1759. Clădirea în care s-a aflat apartamentul său este astăzi muzeul Casa Händel, la parter fiind amenajat un mic magazin numit Regina Rubens.
În aprilie 1737 la vârsta de 52de ani, Händel a suferit ceea ce pare a fi fost un accident vascular cerebral, care i-a lăsat braţul drept paralizat, făcând imposibil pentru el să mai cânte sau să dirijeze. Accidentul i-a cauzat şi o vedere înceţoşată.
De-a lungul anilor Händel s-a bucurat de grațiile regelui urmate de perioade de dizgraţie şi, nefiind priceput cu finanţelepersonale, a pierdut toţi banii câştigaţi din lucrările sale, fapt care l-a dus la faliment urmat de intenția de a renunţa la a mai compune operă, în anul 1740.
La scurt timp după ce a trecut prin aceste greutăţi, lui Händel i-a căzut în mână un libretto (o cărticică ce conţine un text menit a fi pus în operă, nota trad.) compus de Charles Jennens. Compus în întregime din texte din Scriptură, în marea majoritate din Vechiul Testament, acest libretto l-a afectat puternic pe Händel.
Textul era structurat în trei părţi:1. Profeţii despre venirea lui Mesia (în special din cartea Isaia); 2. Naşterea,viaţa, slujirea, moartea şi învierea lui Hristos; 3. Sfârşitul vremurilor cuvictoria finală a lui Hristos asupra păcatului şi morţii, scrise în special pe baza textului din cartea Apocalipsei.
Simţindu-se inspirat, Händel a decis că trebuie să compună un oratoriu bazat pe acest libretto. Există mai multe versiuni despre cum a fost compusă lucrarea, însă ce se poate spune cu siguranţă este că munca de creaţie a fost rapidă, a finalizat-o în vara lui1741, iar atunci când a ajuns la corul de aleluia, asistentul său l-a găsit în lacrimi spunând: „Cred că am văzut cerurile deschise şi am văzut faţa luiDumnezeu.” În zilele noastre, de cele mai multe ori, doar cea dintâi parte din această lucrare este interpretată. Corul de aleluia este de fapt finalul celei de-a două părţi, însă este interpretat la finalul primei părţi şi încheie concertul de Crăciun.
Opera a avut premiera în timpul sărbătorilor de Paşte din aprilie 1742, şi, lucru interesant, marele predicator John Wesley a fost printre cei care au asistat la unul din primele astfel de spectacole. În Jurnalul pe care l-a lăsat, Wesley a comentat: „au fost nişte fragmente care m-au impresionat, însă mă îndoiesc că va rezista în timp.” Suntem recunoscători marelui John Wesley că s-a ţinut de chemarea sa, predicarea, şi nu şi-a început o carieră în domeniul muzicii. De fapt a fost fratele lui John, Charles Wesley, care afost un cunoscut autor de imnuri creştine, care a apreciat muzica lui Händel, l-a cunoscut pe acesta şi l-a și vizitat chiar în mai multe rânduri.
Deşi ar fi prea mult să o considerăm un succes imediat, totuşi este clar că lucrarea a devenit curând foarte populară şi a ajunsă să fie privită ca o operă clasică.
Din fericire pentru Händel, regele George a decis că opera este demnă de a fi interpretată şi susţinută, iar acest lucru a dus chiar la crearea unei tradiţii în legătură cu ea. Atunci când corul de aleluia începea să cânte, iar regele participa la spectacol, acesta se ridica în picioare, aparent ca o recunoaştere a faptului că Hristos este Regele regilor. Protocolul acelor vremuri spunea că dacă regele se ridică, toţi cei prezenţi trebuiau şi ei să se ridice, astfel că întreaga audiență asculta această parte din lucrare în picioare. Această tradiţie, s-a menţinut până în zilele noastre.
Händel probabil că nu a anticipat niciodată faptul că lucrarea sa va deveni probabil cea mai interpretată lucrare clasică din istoria muzicii, şi asta pentru gloria veşnică a Mântuitorului Isus Hristos.
Speranţa mea pentru tine cititorule este că, poate îţi vei face timp să asculţi acest minunat oratoriu în perioada acestor sărbători, şi ascultându-l să meditezi la măreţia Celui a cărui Naştere, viaţă şi înviere o sărbătorim.
Sursa: Beliefnet
