Iarna în Wisconsin nu este pentru cei slabi. Cu toate acestea, în ciuda temperaturilor sub zero grade, a vântului și a zăpezii, îmi place frumusețea strălucitoare a sezonului. Nimic nu seamănă cu o seară liniștită de iarnă – zgomotul de bușteni pocnind în șemineu, o ceașcă de ceai și o pătură uriașă de zăpadă, acoperind pământul. Momente ca acestea îmi dau un sentiment de bunăstare și pace.
Cu toate acestea însă,într-un an, o zi de ianuarie, am simțit ceva diferit, ceva neplăcut. O serie de neajunsuri financiare, la care nu m-am gândit cu câțiva ani în urmă, ne-au redus toate economiile și ne-au împins înspre marginea falimentului. Stresul a fost constant. Am fost cu mult în urmă cu plata facturilor. O greșeală onestă în estimarea fiscală a creat amenzi și dobânzi de mii de dolari. Situația noastră părea să se înrăutățească.
Fiul meu cel mare, Drew, era de opt ani și era un mare fan al sportului. Mi-a cerut să îi cumpăr niște înghețată cu forma sportivul său favorit. După fiecare vizită la magazin, îi spuneam că nu le-am putut găsi. Și chiar dacă le-aș fi găsit, nu ne-am fi putut permite să le cumpărăm.
Într-o zi, în timp ce spălam rufele, sună soneria, era Karen, una dintre femeile de la studiul biblic, stătea acolo cu un zâmbet pe față. “Avem o surpriză pentru tine, Patsy și cu mine eram la magazin, la raionul pentru alimente să luăm mâncare pentru familiile nevoiașe și am spus: De ce nu și pentru voi? Vă rugăm să acceptați acest lucru ca fiind de la Domnul.”
Înainte de a pleca, Karen arătă spre o cutie mare de pe podea. “Aș dori mai întâi să o despachetați pe acesta. E plină de lucruri congelate.” După ce am mulțumit, au dispărut la fel de repede pe cât au venit. Am deschis cutia de alimente congelate și ce crezi că am găsit? Printre altele, erau cutii de înghețată! Am fost uimit! “Doamne, cum ar fi putut să știe? Ce i-ar face să aleagă acele cutii special pentru mine?” A făcut asta săptămână după săptămână, luna după lună, mai mulți ani. În modurile cele mai neașteptate și generoase, familia și prietenii ne-au susținut cu alimente, îmbrăcăminte, bani și rugăciuni.
Am fost profund recunoscători, chiar dacă a fost umilitor. “Doamne, am respectat cu desăvârșire ceea ce ai cerut. Întotdeauna ne-a plăcut să dăm. De ce ne-ai lăsat pe noi fără să avem?” Domnul mi-a vorbit blând, cu dragoste: ,,ați dat cu credință și cunoașteți răsplata pe care o veți avea. Eu binecuvântez pe alții așa cum vă binecuvîntez pe voi și vreau să învățați să primiți în mod grațios și cu umilință. Pentru toate există un timp.”
Trecând prin acea perioadă de neajunsuri, am început să învățăm partea frumoasă a mulțumirii. Apostolul Pavel spune:
,,Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.”
(Filipeni 4:11-13)
