A fost un an al așteptării, al anticipării momentului în care, la ceas aniversar, am celebrat cu toții Centenarul Marii Uniri. Sărbători, evenimente, pregătiri și discursuri, toate menite să ne amintească de bucuria de a fi, de 100 de ani, români împreună. Însă în toată această larmă, ca o disonanță tristă, răsună dezbinarea care este mai evidentă ca oricând. Și atunci nu avem cum să nu ne întrebăm: „Ce anume ne unește?”
Am încercat să găesc un răspuns la întrebarea aceasta, lansând provocarea ca unitatea noastră să fie clădită pe o credință care ne face să luminăm puternic și autentic în jurul nostru.
La mulți ani, România!
