Nici răspândirea știrilor despre celebrarea homosexualității, nici absența știrilor despre eliberarea de homosexualitate nu ar trebui interpretate ca însemnând că toți cei care au atracții față de cei de același sex sunt „fericiți” că le au.
Într-adevăr, numeroși adolescenți, băieți și fete, bărbați și femei au atracții nedorite față de cei de același sex. Mai mult, fără îndoială, toți cei care au cedat, în cele din urmă, unor astfel de atracții au trecut printr-o perioadă prelungită în care atracțiile au fost nedorite. Cercetările, biografiile, blogurile și cărțile arată aceasta.
Pentru cei cu atracții nedorite, determinantul „nedorit” este anemic, un eufemism. Astfel de atracții promovează nefericirea.
Atracțiile față de cei de același sex sunt caracterizate de o suferință emoțională și mintală necruțătoare și chinuitoare, alinată, în mod tipic, prin somn. În trecut scriitorul acestui articol a descoperit că prețiosul somn constituia singurul răgaz în tortura unor asemenea atracții. Unii se automedichează – prin alcool și/sau consumul de droguri – pentru a domoli grozăvia atracțiilor față de cei de același sex.
Mulți oameni echivalează, în mod greșit, homosexualitatea numai cu plăcerea – datorită celei de a treia silabe din cuvântul „homosexualitate”. Ceea ce prietenii, familiile și pastorii s-ar putea să nu știe este că sub această fațadă se află oameni profund răniți. Și vă rog, nu faceți greșeala de a presupune că nefericirea lor de nedescris este un rezultat al comportamentului homosexual. Deși orice păcat poate genera durere, adică vină etc., debutul unei astfel de suferințe extreme adesea își ridică urâtul cap cu mult înainte de ajungerea la pubertate și de recunoașterea atracției sexuale față de cei de același sex.
Scepticii întreabă: „Unde sunt acești oameni și de ce «nu se ridică, nu vorbesc»?” Chiar! Care este probabilitatea ca astfel de oameni să se destăinuiască în acest climat cultural și politic – unde administrația prezidențială din prezent celebrează homosexualitatea și decide amânarea oricăror tentative de a-i asista pe cei cu atracții nedorite?
Cineva le-ar putea sugera acestor oameni să își respingă atracțiile. Numeroși factori, care acționează simultan și secvențial, au dat naștere atracțiilor și acționează de o lungă perioadă de timp. Cel care sugerează „respingerea” lor, deși bine intenționat, operează pe o scală simplistă.
Alături de „nedorite” este un adevăr dur – orice cercetare arată că cei care au atracții față de persoanele de același sex sunt mai predispuși la probleme de sănătate mintală decât heterosexualii – la depresie, tulburare obsesiv-compulsivă, ideație suicidară etc. Este imperativ să-l duci pe cel drag al tău la psihiatru. La fel cum un cardiolog este specialist în inimă, un psihiatru este specialist în creier – cel mai complex organ al corpului. Scopul acestui articol nu-mi permite să cercetez amănunțit alăturarea dintre atracții și sănătatea mintală.
James, un tânăr de șaisprezece ani, scrie: „În ultimii câțiva ani m-am luptat cu o problemă chinuitoare. Sunt homosexual, dar nu am ales asta. Mă simt permanent chinuit.”
Brandon a scris într-un e-mail: „Sunt un adolescent singuratic care crede că este homosexual. Deseori mă gândesc că ar fi fost mai bine să nu mă fi născut. Dorințele mele homosexuale mă condamnă?”
Sam scrie: „Acesta este un strigăt disperat după ajutor. Am șaisprezece ani. Poveștile fericite în care oamenii dezvăluie că sunt homosexuali nu mi se aplică. Sunt atras de bărbați. Am nevoie de ajutor.”
Rachel scrie: „Îmi pun sub semnul întrebării sexualitatea, dar știu că nu este ceea ce vrea Dumnezeu. Visez că sunt cu o fată. Cum să fac aceste gânduri și vise să dispară?”
Bobby, în vârstă de douăzeci și unu de ani, scrie: „Vă rog, alinați-mi durerea. Sunt atras de bărbați. Toate visele mele au murit. Puteți înțelege prin ce trec? Vreau să mor!”
Jeremy, în vârstă de șaisprezece ani, scrie: „Mă lupt cu o problemă chinuitoare. Sunt homosexual. Ce ar trebui să fac pentru a pune capăt acestor sentimente? Îmi este prea rușine pentru a spune cuiva. Nu aș ști cum să o fac.”
Wayne scrie în e-mailul său: „M-am luptat cu atracții față de cei de același sex în ultimii doisprece ani. Mă simt mizerabil – am luat serios în considerare sinuciderea și am încercat o dată să mă sinucid. Nu știu ce m-a făcut să am aceste dorințe, dar nu le vreau.”
Dintre toate mesajele, citirea e-mailului lui Daniel mă face întotdeauna să-mi îngrop fața în mâini și să plâng cu suspine: „Dumnezeu mi-a îndemnat inima să te contactez. Am auzit o emisiune la radio despre cum a găsit Tim Wilkins eliberarea de homosexualitate. Nu m-am putut opri să mă gândesc la asta. La aproximativ ora două dimineața, un băiat speriat, care are treisprezece ani, s-a sculat din pat, a alergat la calculator și ți-a scris un e-mail, Tim. O, cum mă lupt cu homosexualitatea!”
Deci mă rog: „O, Dumnezeule, brațele mele nu sunt destul de lungi pentru a ajunge la o astfel de mulțime de oameni și a-i conduce la eliberare. Trimite-mi ajutor. Arată-mi calea.”
[Tim Wilkins, Unwanted Same-Sex Attractions. Is There Such a Thing?
Copyright © Cross Ministry, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]
