Vreau să vă împărtășesc o ilustrație frumoasă pe care am auzit-o în urmă cu câțiva ani, și care încă mai vorbește inimii mele ori de câte ori am momente în care îmi spun că „nu pot face nimic potrivit”. Este lecția despre „The Cracked Pot” (Vasul Spart).
Acum mulți ani, într-un sat sărac din Orientul Mijlociu, lângă o bucată mare de piatră erau așezate două vase pentru apă. Unul dintre ele era nou, frumos format, cu gravuri grațioase de-a lungul mânerului curbat. Celălalt, nu era nou, dar încă util, se crăpase din cauza treceri anilor. De multe ori oamenii au trecut pe lângă el fără să îl bage în seamă, fără să îl folosească, cu excepția unei fetițe din sat. Ea era îndrăgostită de vasul acela neglijat. Ea mereu l-ar alege pe acesta în locul vasului frumos.
Într-o dimineață, cei din sat au întrebat-o pe fetiță: „De ce continui să folosești vasul când știi că e crăpat și nu poate ține apa pe care tu și familia ta ai nevoie?” Fetița nu scotea nici un cuvânt, ci purta vasul rupt pe același drum pe care îl străbătea zilnic.
La un moment dat, cu vocea ei timidă, ea spuse: „Ei bine, înainte, lângă acest vas spart, era un șir de flori sălbatice delicate care înfloreau de-a lungul drumului din cauza apei care se scurgea din vas. Semințele îngropate ale florilor erau udate în timp ce vasul era purtat în fiecare zi până la casele sătenilor.” Atunci sătenii au văzut valoarea vasului crăpat prin ochii acelei fetițe recunoscătoare.
La fel ca bucata de ceramică care nu era atât de frumoasă, Dumnezeu, în ciuda imperfecțiunilor noastre, ne folosește în diferite moduri. Uneori, trebuie să fim puși înapoi pe roata olarului pentru a fi remodelați. Acest lucru nu este întotdeauna un proces plăcut, dar este necesar pentru a netezi defectele care Dumnezeu spune că trebuie să fie netezite! Toate acestea pentru că El vede în noi ceea ce putem să devenim.
„Vasul pe care-l făcea n-a izbutit – cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci, el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă.’’
(Ieremia 18:4)
