Există în cartea Geneza capitolul 38 o narațiune interesantă a cărei eroi principali sunt Iuda, fiul lui Iacov și Tamar, nora sa. Este genul acela de text biblic care descrie „fapte de o rușine întunecată”, despre care unii spun că trebuie citite în privat și cu lumina stinsă.
Sigur, când citești asemenea istorisiri ești intrigat de ceea ce pot face unii oameni din „poporul lui Dumnezeu”. Dar îți atrag atenția că din cauza păcatului oricine poate face așa ceva, inclusiv tu. Cel mai mult m-a intrigat scena aceasta: „După trei luni, lui Iuda i s-a spus: Nora ta, Tamar, s-a prostituat și chiar a rămas însărcinată în urma desfrânării ei. Scoateți-o afară ca să fie arsă, a spus Iuda” (Geneza 38:24).
Ce face Iuda când aude că ușuratica Tamar i-a cam pătat onoarea? Exact ce fac toți ipocriții religioși. Fără să cerceteze dacă ceea ce se aude este real sau nu, dă verdictul: „să fie arsă!” Pentru necunoscători, Tamar se prostituase chiar cu el, ultramoralistul Iuda. Pus în fața faptului împlinit, Iuda a făcut ceea ce fac toți ipocriții religioși, a dat-o la întors. „Eu sunt mai vinovat decât ea”, spune Iuda. Îmi pare rău. Nimic despre „arderea pe rug”, nimic despre expunerea publică. Doar îi pare rău, dar pentru ce? Pentru că a fost prins cu ipocrizia.
Privim, adesea neputincioși, la doza de impostură a unor oameni, specialiști în scoaterea paiului din ochii altora, în timp ce bârna din ochii lor produce răni greu de vindecat. Oare ce putem face în fața imposturii, a nedreptății și a minciunii? Să scoatem la iveală aceste mizerii și desigur, să credem și să acceptăm că adevărul și dreptatea vor învinge. Nu întotdeauna acum, dar cu siguranță “atunci”.
Samy Tuțac
