Suntem noi capabili să vedem mai mult decât circumstanțele naturale? Oare este imposibil să ne vedem într-o cursă a voințelor? Suntem fizic capabili să vedem o imagine mai mare a ceea ce se petrece în jurul nosru?
Ne concentrăm asupra problemelor și asupra dorintelor de a depăși abilitățile sau ne concentrăm pe cât de mare, cât de puternic este Dumnezeu și capacitatea pe care ne-o dă pentru a depăși ceva?
Ce vedem cu ochii inimii noastre? Noi ca și creștini trebuie să ne deschidem ochii, să vedem toate lucrurile pe care le-a făcut Isus. Trebuie să ne deschidem ochii să vedem viața spirituală.
În 2 Împărați 6, când Elisei s-a văzut în fața unei armate imense și a văzut atât de multe trupe care îl înconjurau, el s-a rugat! S-a uitat la Dumnezeu mai întâi. Slujitorul lui Elisei s-a speriat de ceea ce a văzut și a încercat să îl avertizeze pe Elisei. El a strigat speriat: “Ah, domnul meu, cum vom face?”
De câte ori ne-am pus și noi această întrebare?
Elisei s-a rugat! Nu era îngrijorat, se ruga pentru ca Dumnezeu să îi deschidă ochii slujitorului său, se referea la ,,ochii spirituali” ai slujitorului său, astfel încât să vadă că armata supranaturală, armata lui Dumnezeu, cea pe care nu o putea vedea cu ochii fizici, era cu mult mai mare decât o armată de oameni.
După ce Elisei și-a rostit rugăciunea, servitorul a privit afară și a văzut de data aceasta o vastă armată de cai și care de foc, care depășiră cu mult armata inamicului. Ce am vedea dacă ne-am deschide ochii și am vedea lumea din punct de vedere spiritual?
,,El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei cu noi decât cei cu ei.”
Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei.”
(2 Împărați 6: 16-17)
Armata supranaturală a lui Dumnezeu a fost acolo pentru a-i salva, pentru a lupta pentru ei. Așa lucrează Dumnezeu. El mereu luptă pentru noi. El este mereu acolo în vremurile de necaz. El este întotdeauna pregătit și gata de luptă! El este întotdeauna chiar mai aproape decât ne simțitm respirația.
Biblia spune că Dumnezeu va câștiga pentru noi bătălii fără ca noi să ridicăm nici chiar un deget în apărarea noastră. Pur și simplu trebuie să avem încredere în Dumnezeu. Credința este mereu a fi siguri că există ceea ce nu putem vedea.
Prin credință, putem înțelege că Dumnezeu face mult mai mult pentru noi toți, pentru poporul său, decât ne-am putea imagina sau am putea vedea numai prin ochii noștri fizici. Cu toții ne confruntăm cu dificultăți care par a fi insurmontabile. Adesea ne întrebăm cum vom ajunge ziua de mâine sau ce vom pune pe masă.
Dar resursele spirituale cerești ale lui Dumnezeu, nesfârșită milă, harul Său, sunt întotdeauna acolo pentru noi, chiar dacă nu le putem vedea fizic, sunt acolo!
Trebuie să-L căutăm mereu pe Dumnezeu și să privim lucrurile prin ochii credinței. Încredeți-vă în Dumnezeu și tot cerul se va arăta pregătit cu toate resursele de care avem nevoie pentru a ieși din necaz.
Dacă nu vedem că Dumnezeu lucrează în viața noastră, problema poate fi din cauza redinței, nu vedem puterea lui Dumnezeu pentru a ne salva.
Elisei s-a rugat din nou. De data aceasta, nu pentru deschiderea ochilor cedinței, ci pentru închiderea ochilor fizici. El i-a cerut lui Dumnezeu să-i omoare pe vrăjmași.
Elisei și luptătorii lui nici măcar nu au trebuit să lupte în acea zi, ci a reușit să-i conducă, așa orbi, departe de tabără, în mâinile dușmanului lor.
Această istorie, a celor două feluri de vedere este o juxtapunere a credinței noastre. Suntem conduși orbește (nu putem vedea adevărul) în mâinile vrăjmașului prin propria noastră îndoială de sine, propria noastră lipsă de credință, propria noastră frustrare și reticență față de rugăciune.
Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!
(Psalmul 119: 18)
